Eu o las în sama ta—
Am să plec! şi parcă-mi moare
Inima, se rupe-n mine!
Nu de voi, tu ştii de cine!
Şi mă doare,
De-aş ţipa.
Omul fără de noroc
Tot cu răul se-ntâlneşte—
Tu-mi eşti frate dintr-o mamă,
Mă iubeşti! ţi-o las în samă,
Mi-o păzeşte
Ca de foc!
Vei vedea-o pe la hori.
Să n-o laşi la vino-ncoace—
Stai cu ea, ce ştii tu-i spune,
Dar cu capul mi te pune
Să n-o joace
Alţi feciori.
Tu s-o joci, dar mai aşa!
Liniştit, cum joci pe-o soră,
Să n-o strângi prea mult la tine,
Că ea, biata, de ruşine
Mai mult horă
N-ar juca.
Tu o vezi şi n-o-nţelegi;
De-o cuprinzi, ea ştie una:
Moartă-n braţe ţi se lasă,
Dar de ciudă plânge-acasă,
Plânge-ntruna
Zile-ntregi.
Calea ei să n-o colinzi
—De-i vedea-o la fântână,
Treci şi las-o-n bună pace,
Nu glumi, că ei nu-i place.
Nici de mână
Să n-o prinzi!
Ea va zice tot ce vrei;
O desmierzi şi nu te vede,
O săruţi şi-i pare bine.
Ah, dar crede-mă pe mine
Şi nu-i crede
Vorba ei!
Ce folos ai tu c-o strângi?
Simţi tu că pe ea o doare?
Vezi, nici eu n-o strâng, de frică:
Ea-i atât de subţirică,
Ca pe-o floare
Poţi s-o frângi.
Dac-o fi pe drum, tu treci;
Zi că eşti grăbit, şi-o lasă,
Să n-asculţi orice să-ţi spuie.
Şi-un gând rău să nu te puie
Pân-acasă
S-o petreci.
Nu ştii cât îi faci de rău!
Mă-sa-i rea şi nu o crede,
Şi-o primeşte de pe-afară
Cu bătăi şi cu ocară,
Cât ce-o vede
C-un flăcău!
Dar te uită să ştii ce-i
Pe la casa lor! De iese,
Ori de intră oarecine!
Tu să ştii pe cel ce vine
Mai adese
Pe la ei!
Ea, cu părul gălbior,
Naltă, zugrăvită-ntreagă,
Când îşi mlădie trupşorul!
A ursit-o-n faşe dorul
De-a fi dragă
Tuturor!
De-i vedea pe cineva
Pe la ei, în fapt de seară,
Prinde-l într-adins, ca-n glumă:
Frânge-i gâtul şi-l sugrumă,
Ca pe-o feară—
Nu-l cruţa!
Şi-apoi las’ să fie-al meu,
De-i păcat! La judecată
Eu voi merge pentru tine!
Eu dau sama! şi pe mine
Să mă bată
Dumnezeu!
Poartă-i grija! Tot a mea
S-o găsesc, tot dor să-mi poarte!
Dar de nu-i păzi-o bine,
Ţi-ai găsit duşman în mine,
Căci fac moarte
Pentru ea!