Daţi-ne ceva…

Autor : Colinde

Dar mai daţi-ne ceva.
Daţi-ne şoldul porcului,
Din fundul podului.
Daţi-ne o bucată de slănină,
De aici până la fântână…
Daţi-ne, ce ne-ţi da,
Că de noi nu veţi scăpa.
Daţi-ne măcar parale,
Că luam uşa în spinare.
Daţi-ne un sac de prune uscate,
Să le azvârlim în aste guri căscate,
Şi vreo câteva poame,
Să le dăm la aste cucoane
Că sunt moarte de foame.
Şi vreo câţiva căţei de usturoi
Să le dăm la ai ciocoi
Fiindcă au poftit pe la noi…

Opera Apartinand Colinde | | Nici un Comentariu »

De-a avea milostivire

Autor : Ienachita Vacarescu

De-a avea milostivire,
Nu-i lucru pâste fire,
Şi cei ce au simţire
Nu pot tăgădui.
Iar firea arată
D-a fi nenduplecată,
Dă obşte desfăimată,
N-am ce povăţui.

Blestem

Autor : George Filip

Nu mai bate salbatice Tara
Cu bata si cu ocara;
Om fara sange si neam, fara chip,
Diavol iscat din ploi de nisip.

Nu mai sorbi dusmane din rauri
Si nu profana nici painea din griuri;
Politruc zavzauc, starv fara om,
N-atinge iarba si fructul din pom.

Te stim pagane ca-ti mitui barzii
Sa-ti cante obarsia si bastarzii.
Planuiesti, nebune, dezmat si urgii
Paganule, semnul crucii nu-l stii.

Paranoic, obosesti TARA cu scripte.
Parintii, strabunii ne striga din cripte:
-E…hei, ROMANI!, noi v-am durat o TARA,
Cum de-o rabdati in lanturi de ocara?

…Cadavrul viu e martor la strigare.
Turbat de semn da buzna prin altare,
Impusca sfinti, injura tumultos
Dar nu-i priveste fata lui Hristos.
Cel mai nebun isteric din isterici
Daram-agonic sfintele biserici
Si excitata de-atata voluptate
Vampirul om si-ai lui darama sate!
Dunarea plange, Oltul a secat,
Tisa si Nistru-n granite se zbat,
Carpatii gem, din zari albastre dus
Ceahlaul se inchina lui Isus
Si plange TARA-n doliu, fara glas,
Ca doar credinta-n suflet ne-a ramas.

Fii blestemat vampirule, sa fii
Muscat de viermi si lepra prin pustii
Si huiduit, pe-ale pierzarii vai
Sa te huleasca mercanarii tai!
Pe bube sa te ungi cu seu de patimi.
De vrei sa plangi, sa n-ai paduche, lacrimi.
Foame de ti-e, ia seceta si jar.
Sa dormi turbat cu tigva pe-un cosmar.

In zori sa-ti iei din nou blestemu-n spate
Si-cersetor prin satele arate,
Fantomele din datini si din vite
Sa te striveasca-n vaier de copite.

– Se-aude la palat turbata fiara?
Blestemul e rostit de-ntreaga TARA:
Sa te prefaci strigoi prin racle reci
Si neamul tau sa nu rodeasca-n veci!

(lui Ceausescu)

Opera Apartinand George Filip | | Nici un Comentariu »

Pe dealul Plevnei

Autor : George Coşbuc

E-n amurg. Pe deal bulgarul
Liniştit îşi mână carul.

Roţile nu ştiu că plânge
Dealul, pe-unde omul mână;
Nu ştiu boii, că-n ţărână,
Pe-unde trec, e numai sânge.

Noaptea-ncet, încet scoboară,
Lilieci prin aer zboară.
Pe-unde-a fost cumplire-odată
Doarme-acum întreaga fire,
Peste-un iad de zvârcolire
Cade-o pace-ntunecată.

Numai luna e pe lanuri
Dar mai sus, pe sub rădanuri,

Unde-a curs fierbinte plumbul,
Duhuri vin din vreme-n vreme,
Cât e noaptea-n dealuri geme
Şi se zbuciumă porumbul.

Opera Apartinand George Coşbuc | | Nici un Comentariu »

Durda

Autor : Nicolae Văcărescu

  Primăvara se iveşte,
Să vezi, muguru frunzeşte
Şi iarba cum încolţeşte,
Codrul cată, se-ndeseşte,
Inima-mi zburdă şi creşte!

Cucul a-nceput să cânte
Nu pe crăci uscate, frânte;
Micşuneaua cam plăpândă
Altor flori miros comindă
Daleo, Doamne, ce orândă!

Roibul meu, iarna mai toată
N-a văzut vifor, nici zloată,
Că-l ţineam tot pe cătare,
Pe bere şi pe mâncare,
Vai de draga lui spinare!

Roibule, mi te găteşte,
Şalele-ţi înţepeneşte.
Să mă duci peste pripoare.
Văi şi coaste la strâmtoare,
Pre potecă făr’ de soare.

Daleo, daleo, dragă durdă,
Fă-te-ncoacea, nu fii surdă!
Vin’ să te-ngrijesc mai bine,
C-a-mpuiat greierii-n tine,
Daleo, durdă, vai de mine.
Oleoleo! vremea-nvitează
P-ăl cu inima vitează,
Să nu stea să se clocească,
Ci-n sânge să bălăcească,
Pomina să-şi înflorească.

Venus din Milo

Autor : Octavian Paler

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenînd cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvînt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
care nu se umple de sînge cînd ţipă o pasăre sau
ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mîini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surîd,
uitînd ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decît că “a spera înseamnă aproape a trăi”?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
“Le péché c’est le Grec”, ziceaţi dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt
spre concluzia că după atîtea secole şi atîtea greşeli,
după atîtea speranţe şi atîtea amînări, nu mai trebuie
să căutăm fericirea decît lîngă mîinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm
ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele
decît că sunt nişte păsări ameţite de soare
şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme
ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decît că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,
atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,
poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură
recăpătîndu-şi din cele două braţe pierdute un braţ
pentru a desena, imitîndu-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să ştie ce-i arta.

Opera Apartinand Octavian Paler | | Nici un Comentariu »

Furnica

Autor : Folclor

O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
Încotro fugi surioară?
Ia, mă duc şi eu la moară
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că m-i casa ne-ngrijită
Şi mi-s rufele la soare
Şi copiii-mi cer mîncare.
Că la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă,
Că de n-am fii de ispravă
Ar fii vai ş-amar de noi

Opera Apartinand Folclor | | Nici un Comentariu »

Tăcere

Autor : George Bacovia

Ce mai este… cărţi de noapte
Mai citesc, şi-mi pare că sunt viu
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?
Ţăcănă un ceas pe-o planşă…
Toate câte sunt, eu să nu le ştiu?!
Noapte…
Cine iar aprinde lampa
Când e prea târziu?

Opera Apartinand George Bacovia | | Nici un Comentariu »


Hosting oferit de CifTech