Forma-nghite astăzi fondul, ş-o justiţie diformă
Trece-n faţa lumii dreaptă, dac-a pus dreptatea-n formă!
Iar când sufletu-ţi c-un altul fără preot s-a legat,
Faptul în concubinagiu este-ndată proclamat.
Trebuia în faţa lumii să târăşti acea fiinţă,
Coram populo, iubirea să-i aduci la cunoştinţă,
Şi cu fruntea înclinată sub beteală, s-o expui
La surâse cu-nţelesuri şi la poftele oricui!
Trebuia la ofiţerul situaţiei civile
S-o mai duci, ca să-şi înscrie numele pe vreo trei file,
Şi pe loc, după ce popa Isaiia ţi-a cântat,
Mulţumit să pleci acasă spre a fi felicitat,
Să chemi lumea să mănânce ciocolată şi cofeturi,
Să ai prânz de gală seară, ş-alte multe marafeturi,
Şi la urmă comedia s-o pecetluieşti c-un bal,
Ca să-ţi joace toţi mireasa în vârtejul infernal,
Iar când, unul câte unul, invitaţii mi te lasă,
Să rămâi cu mama-soacră, sfeşnic neclintit în casă;
Şi s-o vezi cum la ureche îi şopteşte-ncetinel,
Sub pretextul s-o scutească de surprinderi de-orice fel,
Vorbe multe şi mărunte, care-o fac ca să roşească,
Veştejindu-i de pe frunte lămâiţa feciorească!
Singur când te vezi în fine, searbăd, rece, obosit,
,,Te iubesc” îi spui alene, pe trei sferturi adormit,
Şi la rândul ei mireasa, l-acel glas sforăitor,
Fruntea-şi pleacă şi adoarme pe-adormitul tău amor!
Iată ce-nsemnează-ntocmai, legiuita cununie,
A societăţii de-astăzi principală temelie,
Formă ce nendeplinită face din copii bastarzi,
Din femei, prostituate ce-ar fi bune să le arzi,
Şi din taţii de familii, ce de forme s-au scutit,
Monştri de neruşinare, oameni de dispreţuit!
Dacă treci la tribunale, spre-a lăsa căsătoria,
Găseşti iar că şi-n dreptate forma-şi are-mpărăţia,
Astfel că îţi pierzi averea dac-o formă vei scăpa,
Sau de-a drept ajungi la ocnă între vii a te-ngropa!
În armată este formă, în dreptate este formă,
În biserică tot formă, şi-n gazetării — reformă.
Formă în căsătorie, în virtute formă iar…
Forma este-n fruntea legii, fondul este la dosar!
Trebuie să naşti în formă, dacă vrei să porţi un nume;
Trebuie să mori cu formă, dacă vrei să pleci din lume;
La intrarea ta în viaţă, trebuie ca să-ţi plăteşti
Toate taxele intrării, că de nu, te păcăleşti.
La ieşirea ta de-asemeni, fără formă nu se iese,
Că ş-acolo ai de plată atestate de decese!
Însuşi eu, poet prin suflet, înşirând aici aceste,
Fără ca să cuget, poate, jertfesc formelor funeste,
Şi umblând pe-a lui orbită, globul nostru vagabond
Poartă astfel în spinare forme de-oameni fără fond.
(Satiră)