Flori

Autor : Magda Isanos

Vijelioase flori, din pământ aburind,
ca niste strigăte cresc, saltă zâmbind.
Care e vrerea lor gingasă-n vreme?
Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme?

Însă-n mijlocul lor, bolnav de vis,
ochiul lui Dumnezeu sade deschis…
Haina lui mirosind a ierburi si cer
fără să stie orasul de piatră si fer.

Mânile micilor flori intră-n pământ,
mortii când le sărută stiu dacă-i vânt,
si de pe dânsele sorb ploaia si vestile.
Astfel, în flori îsi deschid mortii ferestile…

Opera Apartinand Magda Isanos | | Nici un Comentariu »

Sonnet II

Autor : Mihai Eminescu - Eng

The years have sped, and time still swiftly flies
Since that first sacred hour in which we met;
But how we loved I can no more forget,
Sweet wonder with cold hands and such big eyes.

O, come again! Your words inspire me yet,
While your soft gaze upon me gently lies,
That’neath its ray new life in shall rise,
And you new songs upon my lyre beget.

When you come near to me you little know
How soothed my heart is then, as though with balm,
As when some star does in the heavens show;

Your childish smile so full of tender charm
Has power to quench this life drawn out in woe
And fill my eyes with fire, my soul with calm.

(1879, Translated by Corneliu M. Popescu)

Astăzi s-a născut Hristos

Autor : Colinde

Astăzi s-a născut Hristos
Mesia, chip luminos
Lăudaţi şi cântaţi
şi vă bucuraţi

Mititel şi-nfăşăţel
În scutec de bumbăcel,
Lăudaţi şi cântaţi
şi vă bucuraţi.

Maica Sfântă îi zâmbeşte
Şi cu dragoste-L priveşte,
Lăudaţi şi cântaţi
şi vă bucuraţi.

Cine-Ţi va asculta povaţa
Îşi va mântui viaţa,
Lăudaţi şi cântati
şi vă bucuraţi.

Şi de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie,
Lăudaţi şi cântaţi
şi vă bucuraţi.

Opera Apartinand Colinde | | Nici un Comentariu »

Paradisul

Autor : Tudor Arghezi

-„Grădina se chemase Paradis şi
Rai.
Acolo totdeauna-i mai,
Oftează Eva a pustiu,
Când povesteşte, mai târziu,
Copiilor ţinuţi în poală
De câte ori îi culcă şi îi spală,
Acolo anul ţine, fără greş,
De la caise până la cireşi,
De la cireşe până la caise.
De două luni e anul pare-mi-se,
Ba, mi se pare, nici de-atât.
Nu-i viscol, ger şi timp urât,
Doar poame bune, cu toptanul.
Cât e grădina şi cât ţine anul.

Un râu de miere şi un râu de lapte
Se-mpreunau în miazănoapte.
Şi am văzut şi altceva:
Bomboane-n flori şi gârle de cafea.
Zahăr movili şi cornuri mari cu mac,
Stafide, nuci cu cozonac.

Puneai o chiflă şi ieşeau o mie,
Crescute câte cinci pe-o farfurie,
Cu frişcă şi muiate în sirop,
Cu rom o picătură ori un strop.
Ziceai în gând şi, tăvi, nu mai ţin minte,
Veneau pe fugă cu plăcinte,
Frigări cu pui intrau pe uşi
Aduse de băieţi şi de păpuşi.

Peştii ieşeau, să întrebaţi pe tata,
Din iazuri, la dorinţă, copţi de-a gata,
Şi alegeai, pe sus, orice friptură,
Şi se prăjea prin aer, pân’ la gură.
Orice ai fi vrut şi jinduit
Era de ajuns să fi râvnit.
Tata mişca numai sprânceana
Şi vinul alerga cu damigeana.

Aşa era în Paradis. Păcat
Că l-am pierdut şi nu am ascultat!”.

Opera Apartinand Tudor Arghezi | | Nici un Comentariu »

Poveste de omat

Autor : Otilia Cazimir

Tu nu stii…
A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.

Si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…

Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
Inota-n omat ca-n apa.

Si proptinduse-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cante-n prag,
Tremurat si subtirel…

Dormi?
Si nici n-am prins de veste!

Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
Si povestea nu-i poveste:

Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica – nu mai este…

Opera Apartinand Otilia Cazimir | | Nici un Comentariu »

Cum curge vremea…

Autor : Alexandru Vlahuţă

Cum curge vremea şi ne-ngroapă!
Ia vezi ce mare te făcuşi:
Mai ieri, erai numai de-o şchioapă,
Când te pierdeam printre păpuşi;

Când te dam huţa pe picioare,
O minunică răsfăţată,
Şi te-ntrebam care-de-care:
Ce eşti mata băiat, ori fată?

Parcă te văd cum înainte
Ne ieşi la toţi, şi-n gât ne sai;
Mama-ţi tot zice: fii cu minte…
Tu parcă altă grijă n-ai!

Zâmbind, dai gurii noastre pradă
Obrajii rumeni şi rotunzi;
Şi toate laşi să ţi se vadă,
Căci n-ai de ce să ţi le-ascunzi.

Sub scară, jos, într-o rochiţă
Păn la genunchi aproape goală,
Spui vorbe dulci şi dai guriţă
Unui pisoi ce-ţi toarce-n poală.

Când uşile, ca de furtună,
Trosnesc, izbite de părete,
Ştim că vii tu, cea mai nebună
Şi mai drăguţă dintre fete.

Râzând, de toate cele plină
Pe mânuşiţi şi pe obraz,
Tu umpli casa de lumină,
De fericire şi de haz…

Fireşte, azi eşti domnişoară,
Nu ne vorbim ca mai-nainte…
Privirea ta mă înfioară,
De serioasă şi cuminte.

Şi, totuşi, nu ştiu cum îmi vine,
Când văd aceşti doi ochi ce cată
Aşa frumoşi şi mari la mine,
Şi ştiu că-i sărutam odată!…

Melancolie

Autor : Tudor Arghezi

Am luat ceasul de-ntâlnire
Când se tulbură-n fund lacul
Şi-n perdeaua lui subţire
Îşi petrece steaua acul.

Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele şi-au împletit
Firul lor cu firul mare.

Şi acum c-o văd venind
Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Şi-as voi să mi se pară.

(1927)

Opera Apartinand Tudor Arghezi | | Nici un Comentariu »

Sonet (Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă)

Autor : Alexandru Vlahuţă

Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă
O clipă să mai gust din cele duse?…
Cu farmecul durerilor răpuse,
Din preajmă-mi fugi, deşartă năzuinţă!

Astâmpără-te, dor de vremi apuse,
Prilej de nesfârşită suferinţă!…
S-a stâns, cum nici n-ar fi avut fiinţă,
Frumosul vis, ce-atât de drag îmi fuse!

Uitare, vin cu liniştea ta dulce,
Zi gândului că-i ceasul să se culce:
E noapte, stânge lampa amintirii;

Lumina-i bate-n criptă de morminte…
Întunec-o, s-adorm de-aci-nainte,
C-am zis de mult adio fericirii!

Şi ce-ar fi poezia?

Autor : Cezar Bolliac

(Te privesc, şi urcă
De dragoste aprinsă,
Până la buzele mele inima.
P. Sutzos)

I

Şi ce-ar fi poezia
Când n-ar fi frumuseţea?
Ce-ar fi ş-un muritor
Când n-ar simţi amor;
Ce-ar fi şi veselia
Când n-ar fi tinereţea;
Ce-ar fi nişte comori
La cei din închisori;
Ce-ar fi măreţul soare
La cel ce vederi n-are
Sau geme-n chinuiri;
Ce-ar fi o moştenire,
Ce-ar fi o fericire,
Ce-ar fi a ta iubire
La cel fără simţiri.

II

Albastra ta privire
E-atât d-atingătoare,
Ca şi un cer senin
Ce scoate un suspin
Din cel ce-n absorbire,
Îşi uită ce îl doare.
Spre cei ce-i arunca
Dulcea cătare-a ta, –
Abstracţie-n simţire, –
Îşi pierd a lor gândire;
In tine toţi trăiesc.
Răcoarea cea de sine
Ce-n preajmă-ţi simţi că vine,
Ast vânt ce tragi în tine,
E suflet omenesc.

Opera Apartinand Cezar Bolliac | | Nici un Comentariu »

Psalm dragostei

Autor : Lucian Blaga

E încă în mine greul pietrelor, dintre cari
m-am ridicat cînd zi s-a făcut.
Dragoste, împrumută-mi tu uşurinţa
cu care norii albi umblă-n azur peste abisuri
şi graţia fără fiinţă a verdelui, frunzelor.
Simt încă în mine greul pămîntului şi deznădejdea
lutoasă. În mine tînguitoarele nopţi.

Neguri mai stăruie-n gînd
şi tălpile fără de voie mai prind rădăcini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut cîteodată mai vine un vînt.
În ceasurile desprimăverii, dragoste,
în ceasurile-acestea, ce singură tu le numeri,
căci numai tu nu ai amintirea
marilor întunecimi,
fă să uit cumplita povară
a văzduhului negru, ce-l port pe umeri
şi dă-mi tăria dea suporta
bucuria eliberării.
(Cartea românească, 1982)

Opera Apartinand Lucian Blaga | | Nici un Comentariu »

« Pagina anterioarăPagina următoare »
Hosting oferit de CifTech