| Mă nepoate, mă, îţi spusăi io ce mi sa-ntîmplă? Mă spusăi sau nu spusăi? Nu spusăi, că de cînd nu te văzui, cînd dracu iera să-ţi spui? Las’, că şi dacă te vedeam, ce, parcă-ţ spuneam? Nu-ţ spuneam, că nu puteam! Că fusăi la spital! Ce te miri aşa? Nu te uita că mă vez zdravăn şi sănătos, că dacă mă vedeai cu fr’o două săptămîni deşurupat, nu dai pe mine nici-un praz degerat, auz? Pă’stai să spui! |
| N-am de lucru într-o vineri, şi-i zîc lu Veta: |
| – Mă Veto, fata tatii, ştii ce mă gîndii io? |
| – Ce te gîndişi? ‘ce ia. |
| – Să mă duc pi la Bucureşti, zîc io. |
| – Pă’ di ce? ‘ce ia. |
| – Iote aşa, zîc io. |
| – Pă’ di ce „iote-aşa”, zîce ia. |
| – De-aia, zîc io. |
| – E, dacă e de-aia, du-te, zîce ia, du-te, dacă ie de-aia. Că tot trebuie să treci pi la naşu Pantelică, să-i duci hîrdăiaşu cu murături, de am zis noi că i-l dăm, că poate şi-aduce şi iel aminte şi ne dă maşina de cusut, pe care a zis că ne-o dă. |
| Zis şi făcut. Plecai, ajunsăi. Da’ cînd ajunsăi aci la Bucureşti, la naşu Pantelică, îi gasii pe toţ grămada-n curte. Stau şi să uitau la un tomobil. |
| – Bună ziua, zîc io, bine v-am găsit. |
| Iei nimic. Se uitau la tomobil, vorbeau tot odată, rîdeau, săreau în sus de bucurie… |
| – Mă drăcie, ce să fie? |
| Cam beuţ, mi se părură, mai ales naşu, trăznea a sîmbure de prună. |
| O vad io pe naşa Reta mai într-o parte, mă duc la ia şi zîc: |
| – Săru-mîna naşe, bine v-am găsit. |
| – Aa, bine venişi! Iote Pantelică, finu Mărin di la Băileşti. Da’ ce-ai în hîrdăiaşu ăla? |
| – Pă’ murături! Nu ne fu vorba aşa? Io să vă aduc murături şi voi să-mi daţ maşina de cusut. |
| – Pă’ ce maşină, că nu mai ie. |
| – Iu, Doamne ia-mă, pă’ di ce? |
| – Iote, n-avu de lucru Pantelică, o vîndu, şi cu banii de-i loa, jucă la loz în plic şi cîştigă maşina asta „FIAT 850”, că chiar acuşica ne pregătim să plecăm pi la Sinaia. |
| – Pă’ ce treabă aveţ voi la Sinaia, ce cătaţ voi la Sinaia? |
| – Pă n-avem nici-o treabă, da’ dacă avem maşină? |
| Asta aşa ie! cînd are omu maşină, nu mai ie nevoie să aibă fr’o treabă, se mai duce şi-aşa să aibă de un-sa-ntoarce. |
| Ei, să suiră iei în maşină, naşu Pantelică cu naşa Reta în faţă, ăl bătîrn cu a bătîrna, părinţi lu naşa, socrii lu naşu Pantelică, de, în spate… |
| Zice naşu: |
| – Loaţ şi copiii acolo-n spate. |
| – Mă Pantelică, pă’ nu e voie decît patru persoane, zîce al bătîrn. |
| – Ia uită mă la iel!? Pă’ ce copii ie persoane? Înghesuiţi-i mă dracu acolo… Iote la iel! |
| – Da’ cu ciuciu Mărin ce facem? ‘ce naşa Reta. |
| Ciuciu sînt io, ştii?! |
| – Pă’ să stea şi iel tot în spate, ‘ce naşu. |
| – Pă’ cum să stea şi ciuciu Mărin în spate? |
| – Iote pe ciuci, zise naşu Pantelică. |
| – Aa, că bine zîci, ‘ce naşa. |
| – Auzi, ciuciu Mărin? Matale stai pe ciuci, da’ cînd ţ-oi zîce io şasă, te culci pe burtă, auz? |
| – Pă’ di ce? |
| – D-aia, că-nseamnă că ie frun miliţian şi să nu te vadă că nu ie voie. |
| – Pă’ dacă nu ie voie, nu mă sui, zîc io. |
| – Hai mă, zîce naşu, ce iesti copil? Sui dracu odată acolo că ne grăbim… Iot la iel! |
| Mă suii. Da’ ca să n-am bătaie de cap, mă pusăi di la-nceput pe burtă. De văzut, nu vedeam nimic, da’ o auzam pe naşa Reta că-i mergea gura ca meliţa. |
| Aşa Pantelică, bag-o-ntr-a patra, calc-o pe coadă, depăşeşe-l p-ăla, vez d-ăla cu camionu, că vrea să se suie pe noi. Iote la aia, se caută-n poşeta-n mijlocul bulevardului, şi pe ia poate-o cată moartea pe-acas’, şi ia cherde vremea p-aci. |
| – Iote la ăla cu duba, depăşeşte şi nu semnalizează, zîce naşu. Ce bă, ieşti chior, de nu clipeşti? |
| – Lasă-l Pantelică, zîce naşa, tu vez de volan, că de drăcuit îl drăcuiesc io! Mă vacă neagră, trage pe dreapta! |
| Mă fraţilor, dupe frun ceas juma, înţepenisem de tot. |
| – Mă, zîc, mai e mult, mă? |
| – Ce să fie? zîce naşa. |
| – Pă’ Bucureşti, zîc io. |
| – Ha, ha, ha, iote mă, uitarăm de ciuciu Mărin, zîce naşu, scoal mă dracu de-acolo, că se fîrşi Bucureştiu de mult! Tu nu vezi că sîntem la kilometru şasă? |
| Cînd zisă şasă, sării pe burtă, ce ierea să fac? |
| Iei leşinară de rîs. Ăl bătîrn zîce: |
| – Mă fine, nărod ieşti, nu sării mă pe burtă, decît cînd ie şasă de miliţie, nu de kilometri. |
| – Mă, ce maşină ie fiatu ăsta, iote avem peste suta la ora şi nici nu simţăşti. |
| – Iote la ăla cu basculanta, zîce naşa, merge parcă ie cu ochii mortului. Ce Pantelică, o să-i înghiţim noi motorina ăstuia, ia depăşeşte-l! |
| – Ţineţi-vă bine, zîce naşu, c-o calc pe coadă. |
| Mă frate-miu, şi cînd o zbici odată, mă pomenii în brată la coana mare. |
| – Ce te cocoţaşi pe mine, mă? Vezi că nu-ţi cunoşti lungul nasului? Stai dracu acolo jos, că acu apare miliţia! |
| – Pă’ de unde să apară, zîc io, din porumb? |
| – Şasă, zîce ia! |
| – Ce? zîc io. |
| – Şasă, şi nu de kilometri. |
| Mă, dacă văzui c-o tine p-a iei, sării pe burtă, ce dracu ierea să fac. |
| – Mă Pantelică, zîce al bătîrn, de unde-l găsişi mă pe finu-tău ăsta, că numa pe bătăturile mele stă, auz, mi le nenoroci, ce mai! |
| – Lasă mă tată, zîce naşu, mai rabdă şi tu că acu ajungem. Că iete avem peste 150 la ora, da’ ţineţi-va bine, că intrăm în curbe. |
| Mă fraţilor şi cînd o începu s-o cearnă, la început mai rar, da’ p-ormă din ce în ce mai des, ierea cînd naşu-n naşa, cînd naşa-n naşu, cînd al bătîrn în a bătîrnă… cînd a bătîrnă-n al bătîrn… Iei se veseleau tare… Aşa Pantelică, calc-o pe coadă… sperie-l p-ăla cu trabantu… |
| Io nu vedeam nimic, că mă călca pe cap cînd a bătîrnă, cînd al bătîrn, cînd copiii, cînd toţ deodată. |
| Mă fraţilor, şi cînd ierea veselia mai în toi, ne bufnirăm o data de ceva tare, de mă pomenii io deasupra, peste iei. |
| – Pantelicăaa!… ia-o la stînga, zîce naşa. |
| – Taci fă, nu fii năroadă, cum s-o mai iau la stînga, tu nu vezi că sîntem în aier şi cu roatele-n sus? |
| Da’ n-apucă să fîrşească vorba, că ne mai bufnirăm odată. |
| Mă nepoate, şi d-aci-n colo nu mai ştiu nimica, mă! |
| Să făcu o beznă… şi mi-era bine… şi mi-era bine că cînd eram copilaş mic… |
| Mă trezii io, mă mînghîia ceva pe oichi. Deschid io oichi, o crenguţă de brad, cum o bătea vîntu, aşa mă mîngîia. Cînd mă uit mai bine, eram p-o creacă, ca rufele la uscat. La fr’o trei-patru metri supt mine, iarbe verde, floricele… frumos! Mă, zîc, ce-o fi cu mine, n-oi fi-n rai!… Da’-ncet, încet, mi-ad’săi aminte de naşu… de naşa… Mă, zîc, ce-o fi cu-ăia, mă, unde-o fi ăia, mă?… |
| Cum mă gîndeam io aşa, aud p-unu, zîce: |
| – Iote, dom’le, mai ie unu-n pom! |
| – Ce caţ acolo, bade, ce cat acolo? |
| – Ce să cat, zîc io, dude cat! aia cat… |
| – Hopa, zîce, dude? Pă’ ce mă, bradu are dude, are dude bradu? |
| – Are, zîc io, cum să n-aibă? Dacă are naşu Pantelică carnet de conducere, di ce n-ar avea bradu dude!… iote la iel! |
| – Oţule… oţule… ia dă-te jos d-acolo! |
| – Pă’ di ce? zîc io. |
| – Iote-aşa, ne suim frumusel în maşinută, şi mergem o ţîrişică pîn’ la Sinaia. |
| – Io-n maşină, nici mort! |
| – Pă’ cît o să stai acolo? |
| – Iote, pîn’ la iarnă, pîn-o da zăpada şi vin io uşurel la vale cu sania, că de zdruncinătură sînt sătul. |
| – Tovaraşu maior, zîce, iote ăsta, nu vrea să se dea jos! |
| – Cînd mă uit, un miliţiian! Sasă, zîc, şi sării pe burtă, ce ierea să fac? |
| Ee, cu chiu cu vai, ne-adună. Da’ să vezi, minunea minunilor, copiii, nicăieri! Îi căutarăm, ne sucirăm, nu-i găseam de fel, de fel. Cum intrasăm noi în a pădure cu peste 130 de kilometri, copilaşii, mai uşori, îi aruncă peste un dîmb, într-o plastă de fin. N-avură nimic copiii, da’acoloşa ierea o tabără de pioneri care se pregătea să plece la Braşov şi ăia, la-nghesuială, îi luară şi pe-ai noştri! |
| Pe noi ne dusă la spital. Io scăpai usor, că n-avusăi decît o mînă sucită. O mînă sucită, un picior rupt şi capu spart în opt locuri. Da’ se chinuiră mult pînă-mi scoasără de supt chiele acele ălea de brad. Că ieream verde… verde de tot şi nu puteam să mă duc aşa la Veta, că cine ştie ce-şi închipuia aia! |
| Cu naşu se chinuiră rău…! |
| Auziti mă fraţilor, la iel dinţi de oltean…! Muşcasă ăsta din volan ca din covrig, auz? Nu, că la dinţi n-avu nimic, la dinţi, da’ nu vrea să dea drumu la bucata aia de volan, de fel, de fel. Pînă nu-l adormiră, nu putură să i-o scoată, ce mai! Coaste, n-avu rupte decît fr’o două, că fr’o două la-nceput nu i le găsea de fel. Că-i auzii io pe doftori p-acolo, cînd zîceau că naşa Reta ar avea una-n plus. |
| Ăl bătîrn scăpă ăl mai uşor. Da’ se chinuiră şi cu iel. Să chinuira pînă-i scoaseră bujia, ştii…? Pînă-i scoaseră bujia d-acolo… d-acolo, de unde intrasă, ce mai! Că nu putea să i-o scoata, că se gîdila, rîdea şi să zbătea. |
| A bătîrnă avu noroc! Ia avu ăl mai mare noroc! |
| Auz mă nepoate, asta a bătîrnă, soacra lui naşu de, asta toată viata iei a fost o fandosită! Asta toata viata iei a vrut dinţ de aur, auz, ce-i lipsea iei, dinţ de aur? Si-auz noroc pe ia, c-auzii io o soră acolo la spital, cînd îi zîcea la alta: |
| – Auz, tu, ce-i găsiră la aia bătîrnă-n gură? |
| – Ce tu? |
| – Platina di la motor, tu! |
| Acu sîntem toţ sănătoşi! Numa naşu Pantelică mai ie-n ghips, da’ şi iel tot acasă. |
| Că dupe accident, vorbi naşu cu-n mecanic particular, băiat priceput, ştii? Zice naşu: |
| – Mă nea Filimoane, vezi ce dracu mai pot să faci din a maşină! |
| Si a făcut omu ce-a putut! A loat bucăţica de radiator care mai rămăsasă-ntreagă, a loat ventilatoru, l-a ascuţit bine, bine, motor cum nu mai avea, i-a pus o manivelă şi a făcut o maşină de tocat carnea de toată frumuseţea. Da’ nu-i gata, că trebuie s-o vopsească, că mi-a zis iel să-l întreb pe naşu, dacă să-i dea tot coloarea dinainte. |
| Cînd auzi naşu, ‘ce: |
| – Mă fine Mărine, nu mai mă face să mă rîd, că-mi cade ghipsu-n gură. |
| Că uitai să vă spui că naşu ie-n ghips pînă-n dreptu gurii şi, cînd rîde, i se freacă dinţi-n ghips, ştii? |
| – Că-i zisai io: |
| – Vez mă naşule ce-nseamnă ecesu de viteză? Vez ce păţirăm? |
| – Taci mă, nu fii prost, că cu viteza avusărăm năroc! Ca dacă n-aveam viteză şi nu săream în pădure la curba aia, intram în ailaltă, ş-acolo dăm dirăct în paretele de stîncă, de ne-amestecam de tot, de şi pe cruce trebuia să ne scrie la un loc. |
| Io numa cînd mă gîndii, să fi rămas pe lumea ailaltă cu a bătîrnă, cu soacra lu naşu, de, îmi venii să iau cîmpii! |
| Acu, la iei acasă ie veselie mare! Cum s-aşează toţ la masă, naşu Pantelică din pat, din odaia ailaltă, face ca maşina, ştii? |
| – Uu… uuu… |
| Şi sar toţ pe burtă sub masă. Rîde naşu, mă, rîde, d-a-nceput să i se toace ghipsu-n dreptu gurii. |
| Acu, mă duc şi io acas’, da sînt mulţumit! Că mă duc acasă, da’ nu mă duc cu mîna goală, că dacă nu mai avură maşina aia de cusut, mi-o deteră mie p-asta de tocat carne. Mă, să vez ce se umflă Veta-n pene, să vez ce se umflă, ştii? Pă’ cine mai ie ca ia, s-aibă maşină de tocat carne „FIAT 850”. |