Poezii Straine – Lista Opere

Autor : Poezii Straine


Opera Apartinand Poezii Straine | | Nici un Comentariu »

Boul şi viţelul

Autor : Ion Luca Caragiale

Un bou, ca toţi boii puţin la simţire,
În zilele noastre de soart-ajutat…
Învaţă la şcoală cartea de cetire
Şi ajunse boul un bou învăţat.

Mare lucru-n lume e şi-nvăţătura!
Ţine loc de multe, chiar şi de talent…
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura:
Din viţel poţi scoate un bou eminent.

Nu încape vorbă, între animale,
Un aşa specimen greu să mai găseşti
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea ştiri politiceşti.

Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
„Unchiule, cum mergem?” — „Excelent, nepoate!
A mai grea problemă s-a şi resolvit”.

„Unchiule, iar glume!” — „Ba deloc, băiete!
Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…
Şi m-ascultaţi pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu ştii nimica, eşti un agiamiu.

Mă-ndoiam eu însumi: m-am convins în fine,
C-am scăpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Şi au multă milă cei mai mari de noi.

N-au pierit zadarnic, astă primăvară,
Dintre noi atâţia ca la zalhan.!
Drepturile noastre sfinte triumfară:
O s-avem islazuri, dacă ni le-or da…”

A rămas viţelul ca un gură-cască,
Fericit că-n fine sacra speţ-a lui
O avea de-acuma din belşug să pască
Ş-o purta mai lesne greul jugului.

(Convorbiri Critice an I, nr. 1, 1 Ianuarie 1908)

Ienachita Vacarescu – Lista Opere

Autor : Ienachita Vacarescu

De apoi

Autor : Luciana Vaughn

Va veni
Si ziua aceea
In care ne
Vom odihni
Pe margine
De Eden

Intre cringuri
Cu miros de
Ploaie tinara,
Rasfoind
Cartea dintai
A perpetuarii
Noastre
Prin veacuri…

Opera Apartinand Luciana Vaughn | | Nici un Comentariu »

Glezne fragile

Autor : Marin Sorescu

Unde ramasesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi ca nu poti schia.
Gleznele fragile mă-nnebunesc,
Imi plac foarte mult.
Ce bine te tin pe picioare,
Dreapta, svelta, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zapada, vibrind la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiti fiori în toata masa de zapada
Din cer. Uita-te, e ca o saltea descusuta cerul.
Cine s-o fi tavalind deasupra?
(Cred ca tot noi).
Tolaniti pe fortele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.

Mazariche pe licheni. Iti place cum suna?
“Suna a iarna”. Ai văzut sarea izvorind din mine,
Ca o bura de ploaie. La polul nord transpiratia
S-ar fi prefacut în mazariche. “Parca numai acolo!”
Emotia de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sint polul opus nr.34.
(Asa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Sintem ca doi pinguini mergând stingaci prin zapada la
Poale de Polul nord. Pe ghetus.
“Ba sintem ditamai iceberguri”.
Alunecind unul în bratele celuilalt, incotosmanati
In sentimente calduroase.
“Bine ca ne-a apucat amorul iarna,
Avem incalzire centrala.
La vara, ar fi fost prea cald”.
Esti o prezenta luminoasa.
Chiar si în zapada, tot tu dai
Lumina.
Eu sint primul (Si ultimul
Ca nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult mă impresioneaza la tine
Calmul ochilor mari si calmul pielii –
Dac pot spune astfel.
“Poti”. Azi miinile mele sint foarte aspre.
Dar au si ele calmul lor. Esti ca o marmura
Care-a fost la mare asta-vara.
“Am fost”. “Cu cine?”. “Cu intreaga cariera”.
Si sinii – sint de taiat respiratia cu ei.
Eu sint numai taieturi.

Opera Apartinand Marin Sorescu | | Nici un Comentariu »

Colindiţa

Autor : Colinde

Colindiţa nu-i mai multă,
Să trăiască cine-ascultă!
Sus la ceruri o-nălţăm
Şi la gazde o-nchinăm.
O-nchinăm cu veselie
Şi cu mare bucurie,
C-am ajuns seara de-Ajun
A bătrânului Craciun.

Sus, mai sus vom înălţa,
Ce-am ştiut noi v-am cântat.
Să rămâneţi sănătoşi,
sănătoşi şi bucuroşi!
C-am ajuns ziua cea sfântă
Când colindele se cântă.
Sărbătoarea lui Cristos
Să vă fie de folos!

Opera Apartinand Colinde | | Nici un Comentariu »

Sărăcuţul

Autor : Poezii pentru Copii

S-a iscat un vârtej ca din senin. S-a înşurubat în pământ, apoi a pornit-o tehui, peste câmp, curţi şi livezi, luând cu el tot ce găsea mai uşor în cale. Şi dacă de pe jos fura flori, pene şi hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuş, un cărăbuş mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochişorii ca două neghiniţe. Cărăbuş de primăvară. Când l-a luat vârtejul pe sus, şi-a strâns şi el picioruşele şi a văzut că poate zbura şi fără să dea din aripi.
Vârtejul şi-a făcut gustul, şi-n mijlocul unui drum de ţară, lângă o curte, s-a înţepenit o clipă ca un sfredel, apoi s-a topit deodată, lăsând tot ce luase, baltă, la pământ. Iar cărăbuşul căzu pe o bucăţică de hârtie albă şi rămase acolo, ameţit. Când s-a trezit, privi împrejur: un drum prăfuit. Şi din capătul drumului, ţanţoş, cu pieptul în platoşă, cu pintenii arcuiţi venea un cucoş. “Ii! Scap de unul şi dau de altul, îşi zise cărăbuşul. Ăsta mă înghite!” Cucoşul s-a apropiat, s-a uitat cu un ochi la cărăbuş, şi-a trecut mândru înainte. “Am scăpat!” gândi cu bucurie cărăbuşul şi se întoarse să privească după cucoş. Atunci încremeni de spaimă. Din celălalt capăt al drumului sosea un curcan. Cărăbuşul se făcu mai mic decât era, ţinându-şi sufletul: “Acum chiar c-am păţit-o!” Când ajunse curcanul în dreptul cucoşului, se înroti, îşi roşi mărgelele şi îşi dădu capul pe spate; iar cucoşul scoase pieptul şi mai în afară, se înălţă în picioare şi-şi forfecă aripile de câteva ori în pământ: îşi dădeau bineţe! Cucoşul s-a dus, curcanul se feri parcă să nu calce cărăbuşul, când îl ajunse, şi acesta, bietul, răsuflă: “Bine c-am avut noroc!” Dar deodată, de după gard, sări, mare, cu coada rotundă cât soarele la răsărit, un păun. Pasărea se legănă o clipă, apoi îşi strânse coada şi zbură în drum. “De ăsta nu mai scap!” crezu cărăbuşul. Păunul s-a apropiat, l-a răsturnat cu ciocul pe spate, apoi l-a întors cum îl găsise şi, lăsândul, îşi văzu de drum. Cărabuşului nu-i venea să-şi creadă ochilor, că mai e în viaţă. Dar uite: colo e drumul, sub el hârtia, pe dreapta gardul – trăieşte. Ia să zboare acuma, cât mai repede, de-acolo pe vreo creangă de copac. Să-şi încerce aripile. Şi le desfăcu. În clipa aceea un pui de sturz, mai mărişor ceva decât o nucă, zbură spre el. “Ei! De aşa paseri mici, mai de seama mea, mi-i drag şi mie”, gândi cărăbuşul pregătindu-se să dea sturzului “ziua bună”. Dar sturzul se lăsă lângă bucăţica de hârtie, deschise pliscul, apucă cu lăcomie cărăbuşul şi hap! hap! – mai să se înece, îl înghiţi.
Sărăcuţul cărăbuş!
De pe gard, o vrabie, care văzuse multe la viaţa ei îşi aşezase puişorii la rând, să privească, de cum zărise cărăbuşul jos. Şi acum îşi luă zborul într-alt loc, strigându-şi după dânsa odraslele, care duceau în minte o învăţătură mai mult.

La multi ani

Autor : Tudor Arghezi

Cititor de vreme buna,
Sa-ti urez pe nai si struna,
Lautar si de condei,
Ce-i mai bine din ce vrei.

Sa-ti traiasca toti ai tai
De prin munti si de prin vai,
De prin târguri, de prin sate
Risipite prin bucate
Semanate, secerate
Tarii tale-mbelsugate.
Jignitele fie-ti pline
Cât si zilele senine.
Deie-ti anul buna ploaie,
Târle lungi de oi balaie
Si frumosi ca soarele
Cautând ogoarele.
Fie-ti dragule, copiii
Struguri albi, ciorchini de vie,
Fetele ca piersica.
Sa-ti traiasca vitele,
Cele cu copitele
Cât si potcovitele.
Si sa aibi vitei câti vrei,
Nascuti multi, tot câte trei,
Si femeia ta din casa
Fie-ti zvelta si frumoasa
Ca vlastarii pomului,
Bucuria omului.

Si copii
Cu ochi caprii
Si frumosi ca soarele
Pazindu-ti ogoarele.
Baietii ca mugurii,
Fetele ca strugurii.
Piersicile sa le cada
în camase, din livada.

O urare pentru voi,
Cititori de slove noi.
Anul care, iata-l, vine
Sa v-aduca numai bine.

Opera Apartinand Tudor Arghezi | | Nici un Comentariu »

Cadouri cu fundite

Autor : Poezii pentru Copii

La cămin ne este bine,
Dar şi rău ni-i câteodată.
Pentru că aici nu vine
Nici-o mamă, nici-un tată.

Doar în vise avem mamă:
Vis ce-l are fiecare.
Nimeni nu ne bagă-n seamă,
Şi nici tată nimeni n-are.

Dar astăzi, minune mare!
Foarte entuziasmată,
Doamna noastră \’nvăţătoare
Ne-a prezentat unui tată.

Vroia să ia o fetiţă,
S-o transforme, \’mpachetată,
În cadou viu cu fundiţă
Pentru mama supărată.

Ea îl aştepta acasă
Să-i aducă-o fată mică,
Să fie cea mai frumoasă,
Cu ochi albaştri, adică.

Şi a mai fost o dată-aşa…
Tot ochi albaştri căuta.
Dar eu, că am ochii căprui
Rămân mereu a nimănui…

Buzele mamei

Autor : Grigore Vieru

Iar buzele tale sunt, mamă,
O rană tăcută mereu,
Mereu presurată cu ţărna
Mormîntului tatălui meu.
O, buzele ce sărutară
Al tatei mormînt
Mai mult ca pre dînsul,
Pre tata,-n
Puţinii lui ani pre pămînt.
Acuma cînd nu te poţi, mamă,
De sarea din şale pleca,
Cine ridică mormîntul
Spre gura uscată a ta?!

Opera Apartinand Grigore Vieru | | Nici un Comentariu »

« Pagina anterioarăPagina următoare »
Hosting oferit de CifTech