Atât de fragedă…

Autor : Mihai Eminescu

Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.

Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.

Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc –
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,

Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.

Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.

Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.

Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană –
Unde te duci? Când o să vii?

Opera Apartinand Mihai Eminescu | | Nici un Comentariu »

Lenea de după-amiază

Autor : Alexandru Andrieş

Dacă ai telefon
Şi aparatul n-are ton,
N-ai nici o treabă:
Nimeni nu poate suna,
Stai liniştit în casa ta,
N-ai nici o treabă!

Vecina ta de sus,
Nu ştii unde s-a dus;
Ai auzit în schimb paşi pe podea,
Putea fi chiar ea…
Ai stat după perdea
Şi ai văzut-o cum mergea:
Vecina ta
Se grăbea…

Cafeaua s-a răcit,
Ceasul a-nţepenit,
Muzica doar te mai ţine treaz,
Ţi-e necaz…
Iar vine cineva…
O fi poştaşul, ce-o mai vrea?
Sau n-o fi poştaşul…
Cine-o fi?
N-ai cum să ştii…

Doină

Autor : Poezii pentru Copii

Soră fragă, frate hrib,
Descântaţi-mi să mă schimb.

Soră mură, frate-alun,
Învăţaţi-mă să spun –

Nu mă doare, nu îmi pasă,
Codru-i verde, frunza-i deasă,

Ceru-i cer, iarba e iarbă,
Nu gândeşte, nu întreabă.

Trece clipa nu se sperie –
Clipele mai sunt puzderie.

Trece ora, nu se teme –
Orele se scurg pesemne.

Trec şi zilele uşor –
Ăsta o fi rostul lor.

Trece anul ca un gând –
Unde s-o mai fi ducând?

Trece veacul, nu i-e teamă –
Nici nu la băgat în seamă.

Soră floare, frate spine,
Faceţi-mă şi pe mine

Să nu simt, să nu mă doară,
Să învăţ de la izvoară

Să tot cânt şi să tot curg
De din zori până-n amurg,

De din zori până-n chindie,
Din vecie în vecie…

Arici, Arici, Bogorici

Autor : Tudor Arghezi

Ghem de spini şi ţepi uscate,
Stă-ntărit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Că nu simte nici atît
Cît l-ai gîdila pe gît.
Ca să-l scoată, ca să iasă,
Cîini-l latră. Lui nu-i pasă.
Unul, încercînd un pas,
S-a ciocnit în ghimpi la nas.
Fiindcă tontul şi netotul
Şi-a vîrît în ace botul.
Dac-ar fi citit aici
El afla ce-i un arici,
Însă cîinii n-au habar
De tipar şi-abecedar.
Nesupus la gînd pizmaş,
Bogorici e drăgălaş
Cui îl ia cu prietenie
Cîntă-i numai din tipsie
Şi-ţi şi joacă o chindie.

Opera Apartinand Tudor Arghezi | | Nici un Comentariu »

Prin Mehadia

Autor : George Coşbuc

Şi era un vuiet jalnic prin porumburile coapte.
Carul-mare scoborâse jos de tot spre miazănoapte
Şi-i păreau pe deal înfipte roţile de dinapoi;
Lira ne-nsoţea la dreapta, iar Antares după noi.

Prin răcoarea mult-a nopţii îmi vedeam suflarea gurii
Eu mergeam pe strâmta cale de sub marginea pădurii
Obosit şi de mânie şi de drum îndelungat.
Uneori izbea copita calului descălecat
Pietrele ,-ngrozind tăcerea câtă mă-nsoţea pe cale.
Noaptea neagră tot mai negru văl punea pe neagra vale
Vântul zbuciuma frunzişul şi prin stânci la cotituri,
Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri.

Şi urcam, urcam poteca. Parcă m-aş fi dus spre moarte,
Singur, închizându-mi ochii, ca-ntâmplarea să mă poarte,
Unde-o vrea. Mânia-n suflet parcă-mi tot sporea pe drum
Şi trecea, trecea şi noaptea, şi era spre zori acum.

Dar pe culme sus, deodată, Doamne, tu, Părinte-al vieţii!
Când ieşii pe culmea goală în răcoarea dimineţii,
Sufletu-mi simţii deodată liber de uimire plin:
Încetase-acum şi vântul, cerul scapără senin.
Iar în zarea limpezită ca un scut de aur luna
Sta pe piscul unui munte, roşiu aurind cununa
Muntelui, şi până-n vale ca şi ziua luminând.

Iată turle de biserici cum s-arată rând pe rând,
Sate risipite-n lungul văilor, grădini prin sate,
Toate-n alba zare-a lunei şi-n răpaos cufundate,
Iată, dealuri pe-unde via îşi întinde viţa ei.
Rîul colo-n negre maluri ca un fulger cu scântei
Ce-alergând în strâmbu-i umblet a-mpietrit păstrându-şi locul.

Iar departe, de sub poala codrului, de unde focul
Potolit ardea prin noapte lângă carul ocolit
De bărbaţi, doinea de-a lungul văilor, ca aiurit,
Tulnicul cel trist la cântec şi cu întorsături duioase,
Şi cântau cuvinte-acolo, din adânc de suflet scoase?
Prin atâta vraj-a nopţii cea cu chip dumnezeiesc.
Trăgănat plângea-n răstimpuri cântecul ardelenesc:

“Colo-n vale la fântână
Două fete spală lână.”

Opera Apartinand George Coşbuc | | Nici un Comentariu »

La Mănăstirea Căpriana

Autor : Grigore Vieru

La Mănăstirea Căpriana
Bate un clopot în zi de duminică
La Căpriana rană pe rană,
Rană pe rană se vindecă.
Intră în templu, om al durerii.
Nu-i o ruşine să intri-n biserică.
E o ruşine liniştea serii
A o preface-n cazarmă isterică.
Bate frumos un clopot,
Bate un clopot
Al învierii şi bunei vestiri!
Vine din cer un şopot.
Vine un şopot
Şi mă ridică din mare pustiiri!
Bate un clopot ca o chemare
La Căpriana un miros de crinişte
Iar la Putna, sfântă şi mare,
Dangăt de aur răspunde în linişte.
Semn că ne vede, semn că ne-aude
Dragostea Putnei în zi de duminică.
Când în lumina viselor ude
Rană pe rană în taină se vindecă.

Opera Apartinand Grigore Vieru | | Nici un Comentariu »

Mefisto

Autor : Toma Caragiu
Dar ce vă miraţi, eu sunt mefisto, mefisto… Adică dracul. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi dar anul trecut am visat că am ajuns în rai. Anul ăsta m-am mutat mult mai jos.
 
Nu ştiţi ce ponoase trag acuma ca drac. Dacă aş fi ştiut, dacă aş fi ştiut… Cum face vreo unul vreo prostie gata şi scuza. Nu e el de vină săracul, dracu l-a pus. Eu? Eu, nu ştiu, vă dau cuvântul meu de onoare că aflu faptul petrecut după ce s-a consumat. Şi nu ştiu atunci de ce mă amestecă pe mine.
 
Nimereşte câte unul o slujbă grasă, cu leafă mare, cu… Şi nu-i vorbă că şi munceste, şti, munceste, da. Pleacă cu o hârtie la semnat la ora 8 şi se întoarce la birou la ora 3. Şi îi merge, îi merge. Toţi se-ntreabă – mă, cine-l ţine pe ăsta în braţe. Dracu ştie… Vă jur, vă jur că nu ştiu nimic. De unde… Însă ei, ei ştiu toţi. Dar tac, tac pentru că tăcerea e de aur.
 
Vorba unui corespondent voluntar care a fost transferat la cerere, la cererea şefului. Pe directorul unei fabrici de mezeluri cică l-a pus dracu să fabrice numai parizer. Eu l-am pus? Da ce, eu n-aş mânca şi altceva. Că umbli după o felie de şuncă până de m-am înţercat cu copii.
 
Am auzit odată o discuţie între doi pământeni. Zice unul: Bă! M-am întâlnit la cucuieţii din deal cu cineva de la conducerea ministerului! Fugi că minţi, zice celălalt. Cineva din conducerea ministerului la cucuieţii din deal n-a văzut nici dracu! Ăsta avea dreptate, să mă aghesmuiască cel de sus dacă l-am vazut pe teren.
 
Pe vremuri fiecare breaslă avea cât un patron în calendar. Cârciumarii, îi aveau pe sf. Pentru şi Mihai. Pompierii l-aveau pe Ilie. Ăştia din birou l-au pe sfântul scaun şi nu se mai dezlipesc de el niciodată.
 
Mi se mai spune şi talpa iadului. Eu? Păi fac unii nişte pantofi îi porti o zi două se dezlipeşte talpa şi pe urmă umbli ca ăla din romanul Zaharia Stancu. Că pantofii aleluia. Pardon de aleluia că vorba asta vine de la echipa adversă.
 
Apropos de echipa adversă m-am întâlnit într-o zi cu ăl de sus negru de supărare. Dar ce s-a întâmplat doamne? Auzi mă… L-au găsit pe unul cu 100 kg de undelemn în cămară şi-au dat vina pe mine. E cum, pe matale doamne? Da, a zis că-i trebuie pentru candelă. Ce-ai de gând cu ăsta doamne? Păi eu zic să-l iei tu. Îl iau doamne, îl iau, te servesc.
 
Auzi, zice, am fost într-o zi la o expozitie, stătea un tânăr în faţa unui tablou. Se uita, se uita, se uita şi zicea: dracu să mă ia dacă înţeleg ceva. Zice cineva, păi dacă vrei să înţelegi citeşte şi tu cronica. Ia cronica şi o citeşti. Demitizarea exaustivă şi relational cadoc. Incongruenţa fenomenologică şi introspectiv cromatic. Adică, l-a căutat pe dracu şi l-a găsit pe ta-su. Şi parole d’honour, eu n-am pictat niciodată în viaţa mea. Şi tata, săracul, pe căldura aia numai de cronică plastică nu-i ardea.
 
Am uitat să vă spun că unui tartar bătrân de la I.A.D. îi s-au aprins călcâiele după un drăcuşor de fată. A gonit-o din casă pe tartoriţa lui şi s-a mutat cu diavoliţa. Într-o zi când s-a întors pe neaşteptate de la băi, de la Pucioasa, a deschis uşa şi a văzut pe dracu gol… gol. A vrut să dea buzna dar n-a putut să intre pe uşă din cauza coarnelor. Şi să mai zici că nu e dracu chiar atât de negru. E, sigur că nu e negru, e blond.
 
Sau, cum am auzit eu pe unul care fugea de muncă că subsemnatul de tămâie. A făcut el ce-a făcut şi-a ajuns la dracu-n praznic. Cică s-a făcut frate cu mine, aiurea! S-a făcut frate cu mine până a trecut puntea. Acolo ca ocupaţie principală mă trăgea pe mine de coadă şi într-o zi l-am auzit la un post de radio făcând că toţi dracii. Culmea ie că tot mie mi-au ieşit vorbe, cică şi-a vândut sufletul dracului. Nu e adevărat, l-a vândut ălora pe treizeci de arginţi. Cică şopul scuză mijloacele. Pteu drace!
 
Eu aş mai fi stat de vorbă cu dumneavoastră dar la noi aztăzi este meci mare, foarte mare. FC Iadul contra FC Raiul. O să spuneţi că noi n-avem nici o şansă pentru că toţi jucătorii buni sunt în rai. Da, dar arbitri…

CU: Toma Caragiu
TEXT: Dan Mihăescu, Grigore Pop

Opera Apartinand Toma Caragiu | | Nici un Comentariu »

Lui Eminescu

Autor : Luciana Vaughn

Odihna de veci a strabunilor mei
Ia-ma la tine sub floarea de tei
Sa dorm nesfirsitul cu drag
In lacasul strimt din lemnul de fag.

Mi-e mintea obosita de continua lupta.
De chin inima in doua e rupta.
Tinjesc pacea si linistea mortii
Suprema stapina pe stigmatul sortii.

Cu lacrima alba imi tes razvratire
Poruncii ursitei sa n-am multumire
Si viata imi trece in goana nebuna
Dind loc deznadejdii ce-n sir se aduna.

Mi-e ziua un zid, iar noaptea un clocot.
Urechea imi cinta cadenta de clopot.
Colind pe coclauri traind fara rost
Si-mi pare un vis trecutul ce-a fost.

Opera Apartinand Luciana Vaughn | | Nici un Comentariu »

Ţigancă împuţită !

Autor : Valeriu Cercel

Când auzirăm astfel de cuvinte,
Cu toţii am rămas de lemn-tănase !
Să nu cunoască domnul presedinte
Că dânsa este rromă de mătase ?!

Opera Apartinand Valeriu Cercel | | Nici un Comentariu »

Daţi-ne ceva…

Autor : Colinde

Dar mai daţi-ne ceva.
Daţi-ne şoldul porcului,
Din fundul podului.
Daţi-ne o bucată de slănină,
De aici până la fântână…
Daţi-ne, ce ne-ţi da,
Că de noi nu veţi scăpa.
Daţi-ne măcar parale,
Că luam uşa în spinare.
Daţi-ne un sac de prune uscate,
Să le azvârlim în aste guri căscate,
Şi vreo câteva poame,
Să le dăm la aste cucoane
Că sunt moarte de foame.
Şi vreo câţiva căţei de usturoi
Să le dăm la ai ciocoi
Fiindcă au poftit pe la noi…

Opera Apartinand Colinde | | Nici un Comentariu »

« Pagina anterioarăPagina următoare »
Hosting oferit de CifTech