| Dar ce vă miraţi, eu sunt mefisto, mefisto… Adică dracul. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi dar anul trecut am visat că am ajuns în rai. Anul ăsta m-am mutat mult mai jos. |
| |
| Nu ştiţi ce ponoase trag acuma ca drac. Dacă aş fi ştiut, dacă aş fi ştiut… Cum face vreo unul vreo prostie gata şi scuza. Nu e el de vină săracul, dracu l-a pus. Eu? Eu, nu ştiu, vă dau cuvântul meu de onoare că aflu faptul petrecut după ce s-a consumat. Şi nu ştiu atunci de ce mă amestecă pe mine. |
| |
| Nimereşte câte unul o slujbă grasă, cu leafă mare, cu… Şi nu-i vorbă că şi munceste, şti, munceste, da. Pleacă cu o hârtie la semnat la ora 8 şi se întoarce la birou la ora 3. Şi îi merge, îi merge. Toţi se-ntreabă – mă, cine-l ţine pe ăsta în braţe. Dracu ştie… Vă jur, vă jur că nu ştiu nimic. De unde… Însă ei, ei ştiu toţi. Dar tac, tac pentru că tăcerea e de aur. |
| |
| Vorba unui corespondent voluntar care a fost transferat la cerere, la cererea şefului. Pe directorul unei fabrici de mezeluri cică l-a pus dracu să fabrice numai parizer. Eu l-am pus? Da ce, eu n-aş mânca şi altceva. Că umbli după o felie de şuncă până de m-am înţercat cu copii. |
| |
| Am auzit odată o discuţie între doi pământeni. Zice unul: Bă! M-am întâlnit la cucuieţii din deal cu cineva de la conducerea ministerului! Fugi că minţi, zice celălalt. Cineva din conducerea ministerului la cucuieţii din deal n-a văzut nici dracu! Ăsta avea dreptate, să mă aghesmuiască cel de sus dacă l-am vazut pe teren. |
| |
| Pe vremuri fiecare breaslă avea cât un patron în calendar. Cârciumarii, îi aveau pe sf. Pentru şi Mihai. Pompierii l-aveau pe Ilie. Ăştia din birou l-au pe sfântul scaun şi nu se mai dezlipesc de el niciodată. |
| |
| Mi se mai spune şi talpa iadului. Eu? Păi fac unii nişte pantofi îi porti o zi două se dezlipeşte talpa şi pe urmă umbli ca ăla din romanul Zaharia Stancu. Că pantofii aleluia. Pardon de aleluia că vorba asta vine de la echipa adversă. |
| |
| Apropos de echipa adversă m-am întâlnit într-o zi cu ăl de sus negru de supărare. Dar ce s-a întâmplat doamne? Auzi mă… L-au găsit pe unul cu 100 kg de undelemn în cămară şi-au dat vina pe mine. E cum, pe matale doamne? Da, a zis că-i trebuie pentru candelă. Ce-ai de gând cu ăsta doamne? Păi eu zic să-l iei tu. Îl iau doamne, îl iau, te servesc. |
| |
| Auzi, zice, am fost într-o zi la o expozitie, stătea un tânăr în faţa unui tablou. Se uita, se uita, se uita şi zicea: dracu să mă ia dacă înţeleg ceva. Zice cineva, păi dacă vrei să înţelegi citeşte şi tu cronica. Ia cronica şi o citeşti. Demitizarea exaustivă şi relational cadoc. Incongruenţa fenomenologică şi introspectiv cromatic. Adică, l-a căutat pe dracu şi l-a găsit pe ta-su. Şi parole d’honour, eu n-am pictat niciodată în viaţa mea. Şi tata, săracul, pe căldura aia numai de cronică plastică nu-i ardea. |
| |
| Am uitat să vă spun că unui tartar bătrân de la I.A.D. îi s-au aprins călcâiele după un drăcuşor de fată. A gonit-o din casă pe tartoriţa lui şi s-a mutat cu diavoliţa. Într-o zi când s-a întors pe neaşteptate de la băi, de la Pucioasa, a deschis uşa şi a văzut pe dracu gol… gol. A vrut să dea buzna dar n-a putut să intre pe uşă din cauza coarnelor. Şi să mai zici că nu e dracu chiar atât de negru. E, sigur că nu e negru, e blond. |
| |
| Sau, cum am auzit eu pe unul care fugea de muncă că subsemnatul de tămâie. A făcut el ce-a făcut şi-a ajuns la dracu-n praznic. Cică s-a făcut frate cu mine, aiurea! S-a făcut frate cu mine până a trecut puntea. Acolo ca ocupaţie principală mă trăgea pe mine de coadă şi într-o zi l-am auzit la un post de radio făcând că toţi dracii. Culmea ie că tot mie mi-au ieşit vorbe, cică şi-a vândut sufletul dracului. Nu e adevărat, l-a vândut ălora pe treizeci de arginţi. Cică şopul scuză mijloacele. Pteu drace! |
| |
| Eu aş mai fi stat de vorbă cu dumneavoastră dar la noi aztăzi este meci mare, foarte mare. FC Iadul contra FC Raiul. O să spuneţi că noi n-avem nici o şansă pentru că toţi jucătorii buni sunt în rai. Da, dar arbitri… |