Cele două grăunţe
Autor : Poezii pentru CopiiDouă boabe mititele,
Două tinere grăunţe
Împărţeau un bulgăraş
De pământ;
Una, sub el,
Alta, mândră, la etaj.
– Dragă, simt că-s fericită,
Vezi ce bine-am nimerit?
Să fi vrut, îţi spun, şi Cerul
Nu cred că l-aş fi zărit.
Că-s deasupra ta, nu-mi pasă
Foarte tare,
Mi-e mai bine
Constatând ce norocoasă
Sunt că nu transpir
Ca tine.
Cum de nu ţi-o fi venit
Să-ţi iei câmpii,
Chiar nu ştiu.
Te deplâng la nesfârşit,
Că-ţi duci viaţa-ntr-un
Sicriu.
Nu te văd să stai acolo
Până, hăt,
La primăvară,
Şi să mai şi ieşi întreagă!
Scoate, soro, nasu’-afară!
– Nu pot, încă nu e vremea
Să m-arăt şi-apoi mi-e frică,
Recunosc cinstit,
De cioară…
Ia uite cum te ridică!
Cine-a răscolit pământul,
Pesemne le-a auzit.
După cum îl ştiu, chiar vântul,
Să le-asculte, s-a oprit,
Curios nevoie mare –
Nu degeaba cine sapă,
Ca să-i dea sămânţa rod,
De când lumea,
O îngroapă.