Autor :
Anton Pann
-
-
- Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat,
- Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat;
- Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga,
- Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga;
- Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos,
- Îl puseră şi pe dânsul în colţul mesii de jos.
- Nastratin văzând aceasta, se sculă-n grab alergă,
- Şi la un al său prieten să-i dea hainele-l rugă;
- Dându-i hainele acela, se-mbrăcă galant pe loc,
- Puse şi-o blană asupră-şi, cu postav roşu de foc,
- Şi aşa mergând el iarăşi la nunta ce-a fost chemat,
- Cum îl văzură nuntaşii, cu cinste l-a-ntâmpinat:
- – Poftim, poftim, Hogea – efendi [6], către dânsul toţi zicând,
- L-a pus tocma-n fruntea mesii, fiecare loc făcând.
- El dacă şezu la masă ş-a-ntins mâneca în vas,
- Zicând: – Poftim, poftim, blană, mănâncă ce e mai gras !
- Îl întrebară nuntaşii: – Hogea-efendi ! zicând,
- Pentru ce o faci aceasta, ş-întingi mâneca mâncând ?
- – Pentru că, el le răspunse, eu întâi când am venit,
- Cu hainele cele proaste, nimenea nu m-a cinstit,
- Şi când v-am dat bună ziua, abia mi-a zis: “Mulţămim”,
- Iar cum venii cu acestea, toţi mi-au zis: “Poftim, poftim !”
- De aceea şi eu blana să mănânce o poftesc,
- Căci văz toţi privesc la haine, iar persoana n-o cinstesc.
Lasati o Parere