Vă povestesc, dragii mei,
Nici gând să mă ţin de glume,
O ceartă fără temei
Între fructe şi legume.

De vină par fructele
Că nu prea îşi văd de treabă,
Iar acum legumele
Revoltate se întreabă:

“De ce pomii din livadă
Aşezaţi mai sus, pe coastă,
Vor să ştie şi să vadă
Tot ce-i în grădina noastră?”

legumele:
– Dintre pomii din livadă,
Numai perii mălăieţi
Vor tot timpul să ne vadă
Şi sunt foarte indiscreţi.

pomii din livadă:
– Vă vorbim de la-nălţime
Şi am vrea să ţineţi cont
Voi sunteţi biete legume
Lipsite de orizont.

gogoşarul:
– N-o să mai fiţi certăreţi
Când va bate tare vântul
Şi-o să faceţi, vreţi nu vreţi,
Cunoştinţă cu pământul.

prunele:
– Gogoşarul, fără frică,
Cred că-l ştie lumea toată,
Spune câte-o minciunică
Dar dintr-aia gogo…nată.

ceapa:
– Prune, din livada toată,
Doar o vorbă vă mai spun:
O să clocotiţi îndată
În ceaunul de magiun.

merele:
– Te crezi foarte elegantă
Purtând fel de fel de rochii
Dar nu te iubeşte nimeni
Căci la toţi ne iriţi ochii.

cireşele:
– Suntem cele mai gustoase
Şi dacă suntem perechi,
Unele, mai norocoase,
Ajungem cercei pe la urechi.

castravetele:
– Cireşelor, cum să faceţi
Să nu adormiţi pe lauri?
Voi, îndată ce vă coaceţi,
Veţi fi hrană pentru grauri.

perele:
– Castravetele vrea să ne convingă
Că-i vesel şi bun de gură,
El nu ştie c-o s-ajungă
În borcan o… acritură.

roşiile:
– Nu mai e plină haz
Para dulce, mălăiaţă…
Imediat dă de necaz,
Cade ca o nătăfleaţă.

nucile:
– Sunteţi prea îmbujorate
Şi nu vă mai ţin isonul,
Voi, cu-atâta răutate,
O să acriţi tot bulionul.

pătlăgica:
– Binee!… zice pătlăgica,
Vreau ca lumea să o ştie:
Nu mă caracterizează frica
Mă-nroşesc doar de furie.

piersica:
– Cât despre ardeiul gras
Eu vă spun, de n-aţi ştiut,
Că mereu e în impas:
“El va fi sau nu umplut?”

povestitorul:
Doar dovleacul bosumflat
Se întreabă aşa în glumă
Şi încă nu a aflat:
“El e fruct sau e legumă?”