Ghiocelul
Autor : Poezii pentru CopiiVăzui pe sub umbrela de raze-a unui bec,
un ultim roi de fulgi – în joaca lor sprinţară,
râdeau de ghiocelul cu ochii în pământ,
ce se căznea să iasă cu trupu-ntreg afară…
Cu greu se stăpâniră micuţii fulgi de nea
să nu-i ia, de pe cap, scufia colorată,
părându-li-se lor că este mult prea verde,
să-i şadă bine…iarna, când albă-i lumea toată.
Firavul ghiocel, pe cât se străduia
să treacă vitejeşte de-întâia umilinţă,
pe-atâta, sub pământ, la fel de mult spera
să se întoarcă, însă, nu mai fu cu putinţă.
Devreme, dimineaţă, l-aflai plângând în curte,
de unul singur, palid, neîndrăznind să creadă
că razele de soare se răzbunau pe becul
de care atârna o zdreanţă de zăpadă…