Autor :
Anton Pann
-
-
- Murind lui Nastratin Hogea măgarul ce îl avea,
- Socoti cum să mai scoată din paguba sa ceva:
- Şi aşa tăind cu el capul măgarului celui mort,
- L-a-nfăşurat pe deasupra binişor cu nişte tort;
- Apoi cu acest ghem mare în piaţ’ să-l vânză mergând,
- Se duse şi el cu dânsul cu alţi vânzători în rând;
- Stând aci, veni îndată un ovrei cumpărător,
- Carele de chilipire era-n piaţ’ precupitor;
- În vreo câteva cuvinte învoindu-se din preţ,
- Îi zise cumpărătorul (văzându-l prea greuleţ):
- – Dar ce are ghemu-ntr-însul, de vine greu la cântar ?
- Nastratin Hogea răspunse: – Iaca un cap de măgar !
- Dacă-l mai întrebă încă ş-îi răspunse tot la fel,
- Socoti cumpărătorul că îl face prost pe el.
- Şi scoţând îi dete-n mână banii cât i s-a căzut,
- Care Nastratin luându-i, se făcu grab nevăzut.
- Pe cumpărătorul însă cugetele nu-l lăsa,
- S-apucă, desfăcu ghemul cum a mers la casa sa,
- Şi abia găsi pe dânsul numai o oca de tort,
- Iar celelalte ocale capul măgarului mort.
-
- “Mai mare daraua
- Fu decât ocaua.”
- Ce să facă ?! Pleacă iute să-l caute necăjit,
- Dar Hogea cum luă banii, la casa sa a fugit;
- El însă tot căutându-l prin piaţ’ de a-l mai vedea,
- Abia la o săptămână putu cu el ochi ca să dea,
- Şi puind mâna pe dânsul, judecăţii-n grab l-a dat,
- Arătând cu jeluire cum şi ce fel l-a-nşelat.
- Fiind dar Nastratin Hogea la judecată adus,
- El totodată de faţă şi dovezile ş-a pus,
- Cum că i-a spus adevărul, că e un cap de măgar,
- Când i-a făcut întrebare de ce e greu la cântar.
- Judecata pe temeiul dovezilor drept dând dar,
- Cumpărătorul rămase cu capul cel de măgar.
Lasati o Parere