Autor :
Anton Pann
-
-
- Nastratin Hogea-ntr-o vreme nouă măgari dobândind
- Şi într-o zi toţi aceştia la păşune scoşi fiind
- S-a dus seara ca să-i strângă de pe câmp unde era
- Şi de sunt toţi ca să vază, începu a-i număra.
- Ieşind dar la număr tocma, pe unul încălecă,
- Luă pe toţi după urmă şi la casa lui plecă.
- Când mergea pe cale însă stătu iar a-i număra,
- Şi văzu că înaintea-i numai opt măgari era;
- Se uită, se miră singur cu unul ce s-a făcut,
- Şi văzând o groap-adâncă pe unde a fost trecut,
- Gândi că poate într-însa unul din ei a căzut,
- Când a privit el cu ochii aiurea şi n-a văzut;
- Descălecă şi se duse în groapă a se uita,
- Dar ce să vadă într-însa, când degeaba căuta ?
- Se-ntoarse ş-începe iarăşi măgarii a-şi număra,
- Şi văzându-i că sunt nouă, începu a fluiera;
- Iar încălecă pe unul, şi până-ntr-un loc mergând,
- Să-i mai numere o dată iarăşi îi veni în gând.
- Şi văzând că şi acuma iar la număr opt era
- (Că pe cel de supt dânsul nicidecum nu-l număra)
- Stând: – Ciudat lucru ! el zise – or ochii mei sunt stricaţi,
- Or că eu nu poci să-i număr, cum merg ei amestecaţi !
- Şi descălecând îi puse câte unu-unu-n rând
- Şi pe fiecare mâna puind el şi numărând,
- Ieşiră măgarii tocma noauă, după cum au fost,
- Ş-încălecă iar pe unul, făcându-se singur prost.
- Plecând însă cu-ndoială, nu se putu stâmpăra
- După ce puţin mai merse, stătu iar a-i număra,
- Şi măgarul de supt dânsul nenumărând iar aşa,
- Tot opt ca şi pân-acuma, ceilalţi la număr ieşea.
- Într-acest timp, trecând unul, i-a zis: – Nu te supăra,
- Fă bine şi te opreşte măgarii a-mi număra !
- Ca să văz şi tu ca mine tot aşa lipsă îi scoţi,
- Or că mie mi se pare că nu sunt la număr toţi.
- Începu omul acela măgarii a-i număra,
- Arătând întâi cu mâna de supt el care era.
- Hogea îi zise (văzându-l că începe de la el):
- – Dar ce ! mă pui şi pe mine în rând, omule mişel ?
- Şi necăjit de aceasta, acasă cu ei s-a dus
- Şi aci iar cu nevasta ca să-i numere s-a pus
Lasati o Parere