| Stimaţi ascultători vă spun de la început că n-am pe nimeni nicăieri. Nici la telefoane, nici la instalaţii gaze, nici la OCL, nici la OCTS, la nici o altă instituţie oricâte iniţiale ar avea, n-am! |
| |
| Spun asta că să auda şi amicul meu, domnul „n-ai pe cineva”. Acuma că suntem între noi putem vorbi deschis. Omul ăsta a devenit o obsesie a mea, sau dacă vreţi c-un termen mai modern – angoasa vieţii mele. Aud refrenul ăsta, „n-ai pe cineva” de dimineaţă până seara, mai des că o porumbiţă cât o bobiţă! Domnul „n-ai pe cineva” a insistat să mă convingă că e foarte bine să ai pe cineva, care să aibă şi el pe cineva pe lângă altcineva… undeva… chiar din clipa în care vi pe lume. Nici n-apuci să faci ochi şi te ia sora în primire: ce dai buzna aşa tinere nou născut, ai răbdare, ai răbdare, e tovarăşul înainte. Şi după ce te naşti trebuie să ai pe cineva care să te ia în braţe – nu mama, nu tata, poate să fie şi adjunct care să te ia în braţe şi hopa sus! Fără avizul braţelor de muncă. N-ai pe cineva, hopa prin concurs. Concursul se ţine joi şi postul e ocupat de marţi. |
| |
| Domnia sa, domnul „n-ai pe cineva” îmi argumentează că până la urmă şi cele mai simple elemente ale materii, vezi oul, au pe câte cineva. Strămoşii oului contemporan l-au avut pe Columb, c-alminte nu intra în istorie, intra în omletă. Fenomenul s-a extins şi la regnul animal. Cum amicul meu vorbeşte curent canina – scris, citit – mi-a relatat ce i-a mârâit la ureche un câine-lup: „Şti problema care mă frământă? De ani de zile stau în comun c-un foxterier pensionar şi aş vrea să mă extind. N-ai pe cineva?…” Şi în sectorul mitologic. „N-ai pe cineva”, întreabă o vrabie zglobie, „să dau şi eu examen de stewardesă pentru un cocor Boeing, ciripesc în patru limbi europene, vezi, rândunelele se duc şi eu tot în pomul de la universitate.” |
| |
| De-abia am reuşit să scap de domnul „n-ai pe cineva” şi m-a interceptat doamna. „N-ai pe cineva la „Steaua fără nume” şi dacă nu măcar un mecanic la Ciclop că ăştia sunt bine cu toată lumea. Ştiţi, am vrea să-i facem pe nepoţeii mei solişti de muzică uşoară, bineînţeles dacă noră-mea naşte gemeni.” Sau stai puţin! Poate ai pe cineva pentru Fane. Fane care a făcut la Constanţa şcoala aia de lupte mare. N-ai pe cineva să-l repatrieze la căpitănia postului Cişmigiu colţ cu Atlantic Bar? |
| |
| N-ai pe cineva, care să aibă pe cineva, pe lângă altcineva… undeva… Gata, gata! Şlagăr mare domnule, şlagăr mare! Poate-l cânt la un festival internaţional şi iau marele premiu! Morcovul de aur… |
| |
| Gata, gata, plec acasă că… mai stau de vorbă cu soţia mea, mai vorbim despre una, despre alta. Cum am vorbit şi aseară despre căznicia noastră fericită şi-am întrebat-o la un moment dat dacă n-ar fi bine s-avem şi noi un copil. Şi ea mi-a răspuns: „Da, Toma, da. N-ai pe cineva?…” |