Garoafele din glastră, stând gata ca să moară,
Vorbesc de-o fată blondă cu faţa diafană,
Vorbesc de-o prea frumoasă şi mândră castelană
Ce le-a purtat de grijă o-ntreagă primăvară…
Vorbesc, şi pun la cale garoafele din glastră:
– „Carminul să ni-l strângem, şi-n pulbere măruntă,
Pe-obrajii ei să cernem uşor, în zi de nuntă,
Să nu mai fie alta cum e stăpâna noastră.”
(Sămănătorul, 17 decembrie 1906,vol. „Fantazii”)
Sus boieri, nu mai dormiţi
O lerui, Doamne
Vremea e să vă gătiţi,
Casa să v-o măturaţi,
Masa să v-o încărcaţi
Nu dormiţi în astă seara,
Ci şedeţi la privecheală,
S-aşteptăm pe Domnul sfânt
Ca să vie pe pământ
Că e Fiul Cerului
Şi Domnul pământului,
Cruce-n casă, cruce-n masă,
Rămâi gazdă sănătoasă
« Pagina anterioară