Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?

Dintre pasări călătoare
Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
Vânturile, valurile.

Nenţeles rămâne gândul
Ce-ţi străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
Valurile, vânturile.

Timpul dulce care-a mers
A lăsat în al meu vers
Ce rămâne dupe-o floare,
Urma lui mirositoare !

Astăzi florile-au trecut
Şi chiar frunzele-au căzut,
Dar amorul pe-a lui creacă
Înfloreşte făr’ să treacă !

Este el, — îl recunosc
Cu mirosul său de mosc
Ce condeiul îmi conduce
Până ce-mi va pune cruce !

Timpu-a mers. — Oh ! n-ar fi mers,
Să rămâie-n al meu vers
Numai ce ne las-o floare,
Umbra lui mirositoare !

I’m hungry, naked, homeless, through,
Because of loads I had to carry;
You’ve spat on me, and hit me – marry,
A dog I’ve been to you !
Vile lord, whom winds brought to this land,
If hell itself gives you free hand
To tread us down and make us bleed,
We will endure both load and need,
The plough and harness yet take heed,
We ask for land!

Whene’er you see a crust of bread,
Though brown and stale, we see’s no more;
You drag our sons to ruthless war,
Our daughters to your bed.
You curse what we hold dear and grand,
Faith and compassion you have banned;
Our children starve with want and chill
And we go mad with pity, still
We’d bear the grinding of your mill,
Had we but land !

You’ve turned into a field of corn
The village graveyard, and we plough
And dig out bones and weep and mourn
Oh, had we ne’er been born !
For those are bones of our own bone,
But you don’t care, o hearts of stone !
Out of our house you drive us now,
And dig our dead out of their grave;
A silent corner of their own
The land we crave !

Besides, we want to know for sure
That we, too, shall together lie,
That on the day on which we die,
You will not mock the poor.
The orphans, those to us so dear,
Who o’er a grave would shed a tear,
Won’t know the ditches where we rot;
We’ve been denied a burial plot
Though we are Christians, are we not ?
We ask for land, d’you hear ?

Nor have we time to say a prayer,
For time is in your power too;
A soul is all we have, and you
Much you do care !
You’ve sworn to rob us of the right
To tell our grievances outright;
You give us torture when we shout,
Unheard-of torture, chain and clout
And lead when, dead tired, we cry out:
For land we’ll fight !

What is it you’ve here buried ? say !
Corn ? maize ? We have forbears and mothers,
We, fathers, sisters dear and brothers !
Unwished – for guests, away !
Our land is holy, rich and brave,
It is our cradle and our grave;
We have defended it with sweat
And blood, and bitter tears have wet
Each palm of it – so, don’t forget:
‘Tis land we crave !

We can no more endure the goads,
No more the hunger, the disasters
That follow on the heels of masters
Picked from the roads !
God grant that we shall not demand
Your hated blood instead of land !
When hunger will untie our ties
And poverty will make us rise.
E’en in your grave we will chastise
You and your band !

Venea din curte si intra intr-o gaura
Din beciul casei.
Era un sarpe gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: – Uite sarpele, uite sarpele!

Si baba: Nu da în el,
Ca asta e sarpele casei.
Nu face nimic.
Deocamdata nu i-a făcut nimic.

Dar peste o jumatate de an, ori un an,
lar l-a văzut. Si l-a lovit c-o maciuca.
Se incolacise pe ciomag si el a ridicat
Ciomagul în sus, si era să-i cada în cap.

Se zvarcolea să moara.
Si la urma i-a parut rău.
Da’ ce s-a suparat mama când a aflat!
Si când ne-a ars, mai tarziu, casa
Zicea: ,,Vezi? Ai omorat sarpele casei…”

Când eu treceam cântând pe vale,
Cântând şi surâzând,
Adeseori mi-ieşea în cale
Un chip ceresc şi blând.
Îmi surâdea cu-nduioşare
Cel chip de mic copil
Şi-mi lumina a mea cărare
Sub soarele d-april!
D-atunci adeseori în viaţă
Cel chip l-am revăzut,
Dar întristat într-a lui faţă
Şi-n reverii căzut…
Ursita-mi fu fără-ndurare…
Îi cer însă umil
Ca să expir într-o cântare
Sub soarele d-april.

Din slava Ta cereasca Te coboara,
Spre Bethleemul sufletului meu
Si-n staulul smereniei, Fecioara,
Intrand, sa nasti pe unul Dumnezeu.
Sa-L infasori in cantece de slava,
Ca-n scutece subtiri de bumbacel;
Si ca-ntr-o iesle plina de otava,
In pacea Duhului sa-L culci pe El.
Pleca-vor magii, soli din alta zare,
Calauziti de focul alb de stea,
S-aduca nou prinos de inchinare,
La staulul smereniei, Doamna mea.
Ci eu voi pune-n mana lor batrana
Tot aurul cuvantului istet;
Voi fauri din versul meu, Stapana,
In jarul gandului comori de pret.
Caldura rugaciunilor de seara
Va-nfierbanta cadelnitele reci:
Tamaia magilor va arde iara,
Cu fum de proslavire pana-n veci.
Si ca sa fie plina daruirea,
Voi presara in visteria lor,
Cu boabele de smirna grea, iubirea,
Cea fara de prihana si cu dor.
Stiu ca nu-s vrednica, Fecioara,
Sa-ti fiu in noapte acoperamant;
Ci-n mila Ta din ceruri Te coboara,
Sa nasti in duhul meu pe unul Sfant.

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă.

Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă.

Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură.

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Răni ducem – izvoare –
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.

• A mea – Păunescu
• A tine, a mine – Păunescu
• Adevăratul fiu – Păunescu
• Alb şi negru – Păunescu
• Analfabeţilor – Păunescu
• Anomalii – Păunescu
• Antiprimavara – Păunescu
• Basarabia pe cruce – Păunescu
• Bătrânul cerşetor – Păunescu
• Călugăr – Păunescu
• Cântec femeiesc – Păunescu
• Carnaval – Păunescu
• Căruciorul cu rotile – Păunescu
• Castel medieval – Păunescu
• Căţel emigrant – Păunescu
• Ce frumoasă eşti – Păunescu
• Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi – Păunescu
• Cine iese ultimul din ţară – Păunescu
• Cineva mă ascultă – Păunescu
• Condamnaţi – Păunescu
• Descântec de viaţă şi moarte – Păunescu
• Detalii – Păunescu
• Din nou, Dacii liberi – Păunescu
• Doina – Păunescu
• Dor de Cluj – Păunescu
• Dreptul la întrebare – Păunescu
• Dumnezeul salvării – Păunescu
• E prea puţin – Păunescu
• Eu sunt eu – Păunescu
• Făcătorii de case – Păunescu
• Fachir valah – Păunescu
• Făt-Frumos – Păunescu
• Harul aparte – Păunescu
• Hipnoză de toamnă – Păunescu
• Ideologia perfectă – Păunescu
• Iertările – Păunescu
• Iluzia unei insule – Păunescu
• Îmi pasă – Păunescu
• Îndrăgostit de Bucureşti – Păunescu
• Intraductibil – Păunescu
• Iubiţi-vă pe tunuri – Păunescu
• Leagăn pentru toată copilăria – Păunescu
• Lied vechi de dragoste – Păunescu
• Lume, lume – Păunescu
• Minciunile – Păunescu
• Motorul greşit – Păunescu
• Mugur de nichel – Păunescu
• Nobilul viciu – Păunescu
• O iubesc pe Alba-ca-Zapada – Păunescu
• Oameni de zăpadă – Păunescu
• Oraţie de nuntă – Păunescu
• Orfani – Păunescu
• Pacient la final de veac – Păunescu
• Pastel de toamnă – Păunescu
• Pluton – Păunescu
• Poetul – Păunescu
• Prea târziu, la Paris – Păunescu
• Probă olimpică – Păunescu
• Regresăm – Păunescu
• Repetabila povară – Păunescu
• Rugă pentru neam – Păunescu
• Rugă pentru părinţi – Păunescu
• Rugăciune pentru 1 Decembrie – Păunescu
• Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre – Păunescu
• Sara pe deal – Păunescu
• Sînt un om liber – Păunescu
• Şir de cocori – Păunescu
• Şoferul şi nevastă-sa – Păunescu
• Spectator entuziast – Păunescu
• Spune-mi ceva – Păunescu
• Steaguri albe – Păunescu
• Sunt radical – Păunescu
• Târziu – Păunescu
• Totuşi, iubirea – Păunescu
• Trădătorilor de ţară – Păunescu
• Un gînd de iarnă – Păunescu
• Unde să pleci – Păunescu
• Veac de tăcere – Păunescu
• Viaţa, dublu mixt – Păunescu

Adiacentele la ce-am de spus
Erau acolo si acuma nu-s,
Ia-le de unde nu-s, adiacente,
Căci nici în gusile fosforescente
Nu mai gasesti nimic de luat, de pus.

Visul mi-e plin de oarba cutezanta
Cu care musca greul din distanta,
Greul pamintului, pe sub pământ.
Si tot aduna rime si aluzii
Ca intimplarile la coltul buzii,
Fumind tigara si-afumind un gând.