Auzit-aţi ce poveste
A cântat, în zori, cocoşul?
Nici eu, că abia acu’
Se trezi din somn şi moşu’.

Se pare că în pădure
Cu tigrul se întâlni
O vulpiţă, dragi copii…
Tigrul voia s-o mănânce,
Ea, vulpiţa, nu voia.
Tigrul, numai colţi şi gheare,
Vulpea, însă,…cugeta:
Frumuşică, roşcovană,
A ajuns să fie hrană
Unui tigru? Fugi de-aici.
Dacă vrea să se înfrupte
Să dea iama…prin pisici.

– Tigrule, tu nu ai minte,
Cine-s eu, văd că nu ştii!
– Şi, mă rog, cine eşti tu?
– Sunt stăpână peste tot
Ce-i aici. Iar tu vei fi
Un prost, fără doar şi poate –
Dacă mă mănânci, adică.
– Cum să ştiu că ai dreptate?
– Foarte simplu, mergi cu mine
Şi-o să vezi cum mor de frică
Animalele. Oricare
Dintre ele, când mă vede,
Să se-ascundă prin tufişuri,
Lăsând treaba, se repede…
– Bine, vulpe, vin cu tine,
Vreau să mă conving şi eu
Că pe-aicea prin pădure
Eşti mai mult decât un zeu…

Şi porniră-ncetişor,
Vulpea-m faţă, tigru-n spate,
Pe cărările pădurii,
Unele nemaiumblate…

Le ieşi în cale cerbul,
Care nici nu se clinti,
Când, făr\’-a-l vedea pe tigru,
Pe vulpiţă o zări…
Mai apoi, văzând şi tigrul,
Cerbul, ce crezi, o zbughi…

– Ai aflat ce importantă
Sunt? Cum cerbul se fereşte
Ochii să îi dea cu mine?
Dar să mergem, se cuvine
Pentru-a fi convins, cum vrei,
Să vezi cum se dau deoparte,
Când apar, supuşii mei…

Un lup lângă vizuină,
Văzu vulpea, nici măcar
O infimă tresărire.
Văzu tigrul…
– Îţi e clar?
Lupul însuşi a fugit,
Tigrule, când m-a-ntâlnit.
Semn că-s foarte importantă…
Dar să mergem, că mai sunt
Şi alţi fraieri pe pământ.

Ursul şi el, lâng-un râu,
Mai întâi zări vulpiţa,
Apoi tigrul… Îngrozit,
Sări-n apă…

– N-ai minţit!
Vulpe, uite,-ţi cer iertare,
Nu ştiam ce importantă
Eşti. Îmi iau eu de mâncare
Draga mea, din altă parte.
Chiar azi văzui un cucoş
Într-o curte,
La un moş…

după o poveste chineză

Ce faci tu, literatură ?
Tulburi citiva tineri caraghiosi din provincie
asezi negustorul de hirtie
la masa celui cu burta plina de litere,
pui paduchi de aur in chica boemului
si tricolor pe pieptul academicianului
dar nu poti indulci apa inecatului
nici topi zapada leprosului
nici ingrasa vinerea saracului.
Cind vin contabilii Domnului
cu terfeloagele lor de masurat căinta
tu cu porumbeii
tu cu gugustiucii
tu cu păsărelele
urci in turnul primariei
si-arunci
un pumn de mei in calea ingerilor apocaliptici
si nu vezi in curtea interioara
criminalul cum isi gidila victima
si mortul ticalosit cum ii face jocul si ride
cum rîde mortul complice
mortul degeaba
mortul fătarnic al acestor tinuturi

Nu, dragii mei, lăsaţi mâhnirea!
E timpul care ne-a schimbat,
Zadarnic luptă amintirea,
Nu-nvie arborul uscat!
Ne-a despărţit de mult destinul,
Ne-a înrăit al vieţii greu.
Azi ne-a rămas prieten vinul,
Şi tinereţea e-n căminul
Şi-n catalogul din liceu.

Când merge cu mine pe stradă
Cântă mereu ceva,
Acasă adoarme în hol,
Nici vorbă de pijama.
Mama ei o ceartă şi-i spune
Că nu se mai poate aşa,
Da’ mie ea îmi răspunde:
“Asta nu-i treaba ta!”

Se uită tot timpu-n vitrine
Să vadă cum îi stă,
Se plimbă prin magazine,
N-o lăsa singură!
Pleacă toată ziua de-acasă,
Doar seara târziu dai de ea,
Dar dac-o-ntrebi când se-ntoarce, îţi spune:
“Asta nu-i treaba ta!”

Îi place mult
Să-i povestesc
Ce-am mai citit între timp,
Stă şi-ascultă ce-i spun,
Îi place…

Dacă-i soare afară,
Vrea în parc imediat,
Vrea la film şi la teatru,
Vrea cu barca pe lac,
Vrea îngheţată şi vată de zahăr
Şi tort cu blat de bezea,
Vrea tot anul vacanţă,
De-aia îmi place ea!

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi grau de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi struguri albastri,
Fiecare butas va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi paduri uriase,
Paduri de plopi cu crestetu-n cer,
Paduri de stajar cu radacinile
Infipte adanc pana la miezul planetei.

Acolo vom gasi trista mea dragoste,
Patimasa mea dragoste o vom gasi
Culcata in iarba coapta de soare
Ori poate culcata pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu …

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.

Cocostârcul călători
La prânz de vulpe să cheamă,
Dar în loc d-ospăţ cu spori,
Pe disc lat găseşte o zamă
Limpede şi chiar lătură,
Fără vo dumicătură.
Pasărea cu lungul plisc,
Vrând să mânce, toată-n disc,
Osteneşte sărmănica
Şi nu-nghite mai nemica;
Vulpea însă unde-atinge
Soarbe tot şi-n urmă linge.
Cocostârcul supărat
Astă festă n-au uitat
Ş-a-nturna vrând neplăcută
Daună care au păţit,
Pe cea vulpe prefăcută
La o masă au poftit.
Vulpea vine chiar l-amiază
Şi la vatr-amu s-aşază,
Unde un miros priincios
Minea vulpei prânz gustos.
Dar bucate
Delicate
Vede-nchise întru un vaz
Ce-i cu lung şi-ngust grumaz.
În el pliscul bine-ncape
Ca bucatele să pape,
Dar căscatul vulpei bot
Stă de prânz departe-un cot;
Deci cu foame şi ruşine
Leghioaia ni rămâne.

Cel ce vre pe-un alt s-înşele
Dese sufere mai rele.

O păsăre e o sămînţă cu aripi
însă ea nu este iubită de pămînt
ea încolţeşte numai desfoindu-şi
foile-n văzduhurile arate de vînt.

Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.

Părea că eşti
Chiar tu…
Doar sufletul tău
Mai rămânea
Să difere.

Şi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mă-ndreptau,
În marşul greu
Al străzii.

Născută-n veghe lungă, în veghe-nlăcrimată,
A mea vei fi mult aşteptată noapte.

Când inima cuvintelor tresare,
Şi-un corn de vânătoare e tăcerea,
Stăpânu-acestei nopţi rămâne-voi.

Peste abisuri, peste surpătura anilor,
Voi simţi trecând
Deasupra culmilor primejdioase ale timpului,
Pe visurile mele tari ca stâncile,
Căprioara amintirii tale.

Iar de-oi sfârşi plămada cu drojdii de imagini
Să crească pâine vie cu miezul de poem,
Din tulburile zilei cu şipotul culorilor
Mi s-o deschide-n faţă, horire, jocul zorilor;
Stelară scânteiere vei scăpăra-n înalt,
Pe cremenile slovii oprindu-te din salt!