Chelia unchiului Ieronim Dan
vocea verisoarei Tita
în odaia cu tablita de tinichea “PTT”:
“Danes,, Danes,, numarusul septe”
sunci, slanini, carnati agatati de tavanul camarii
etajere pline cu colectii
de reviste prafuite
“Telegraful Roman”, “Oastea Domnului”, “Cosinzeana”
“Tara Noastra” si fotografia lui Octavian Goga
patata de muste
un inverosimil catus
pe frunzele caruia ne iscaliseram cu totii cu un varf de ac
(oh, cactusii de mai tarziu, în Mexico
si aici, în insula Oahu)
ojina la patru, cu Ionel Moldovanu venit de pe front
ceapa verde, ridichi, pita, cas si slanina
sticla de vin lacramand de raceala pivnitei
unchiul Ionel dregand un scaun în sopron
Bunica în fata sobei cu naframa neagra trasa pe ochi
invartind facaletul în mamaliga

pe inserat
Tata intorcandu-se dela plimbare
cu bastonul si cu un buchet de flori de camp

intr’un tarziu, ultimul autobuz inspre Targul Murasului
si luna plina ridicandu-se peste vii
dinspre Tigmandru

Anii trec mai uşor decât ne închipuim,
Îi căutăm în sertar şi brusc nu-i mai găsim;
Nimeni nu ştie precis unde se duc anii ăştia aşa,
Eu cred că probabil se adună
Şi stau împreună
Undeva!

Aşa că nu-ţi fă griji
Zău, tu nu-ţi fă griji, draga mea,
N-ai de ce să-ţi faci griji,
Toată lumea păţeşte aşa…

Aş vrea să te păstrez lângă mine, aproape de tot,
De-aia am conceput un buzunar special la capot…
În el încapi doar tu şi nimeni altcineva,
Se-nchide cu fermoar
Şi-năuntru doar
Argint şi catifea!

Tu poţi să vii oricând
Şi să stai aici cât doreşti,
Şi când e ziua ta
Am să-ţi cânt şi-am să-ţi spun poveşti…

Ce zici, ce idee!
Ţine-o sub cheie,
Ai grijă de ea!…