Neguri acopar
campuri si damb.
Freamata ulmul,
duhul cel stramb.
Cuiburi mai multe-n
creste se vad.
Semn ca-n coroane
dat-a prapad.
Neagra faina
cade prin scoc
colo la moara
lui Nenoroc.
Macina el doar –
¬garbov, carunt.
Curge uratul
greu si marunt.
Lut fara slava,
umed absurd.
Umblu-n ne-lume,
drumul e surd.
Unde razbate
silnicul pas,
lung peste crestet
canta un glas.
Canta prin ceata
care cazu –
¬vesnic deasupra-mi
pasarea U.
Ce frică fără cauză
A poposit…
Sunt bucuriile
Din subconştient
Ce se coboară-n geam
Ca întuneric fără veste,
Sunt ale oraşului intimidări,
Enigme de hazard
Şi anii ce-au fugit,
Fără-nţeles
Şi şoaptele uitării,
Sau fie
Şi orice s-ar întâmpla…
« Pagina anterioară