Leagăn

Autor : Ana Blandiana

Coboară verdele în galben
Ca într-un leagăn mai blând
În care îngeri se dezbracă şi-şi aruncă
Hainele mototolite pe pământ,
Pământul tot se-ascunde în odăjdii,
Sub care firul nopţii dă colţ
Şi creşte pur,
O, numai în octombrie poţi să întâlneşti
Îngeri goi râzând prin păduri.
Mânjiţi de rouă pe obraz
Cu dinţii negri de afine,
Cu spini şi frunze agăţate-n pene,
Ne fac cu mâna
Fără să te recunoască
Şi fără să le fie
Nici frică, nici ruşine.
Pe unde calcă,
Talpa striveşte fruct
Şi-nseamnă
Sămânţa destinată nerodirii,
Ne pierdem printre ei –
Acestei lumi
Crepusculare
Noi îi suntem mirii.
O, mirii norocoşi ce niciodată
Sortiţi au fost să nu închege rod.
Se miră îngerii că nu port aripi
În felul lor stângaci, puţin nerod;
Copilăroşi, încearcă să-şi descheie
Însemnele puterii de pe omoplaţi.
Nereuşind,
Se-apleacă supăraţi
Şi-ncep s-arunce-n mine
Cu fructe şi seminţe…

Opera Apartinand Ana Blandiana | | Nici un Comentariu »

Imn

Autor : George Bacovia

Crengi subţiri cu flori albe…
Spre mai sus
Mă ridică din erori
Idealuri ce-au apus…
Cu flori roze crengi subţiri…
Isus!
Flori pe zări, în iarbă flori…
Spre mai sus
Am trăit de mii de ori…
E destul că tu te-ai dus…
Flori pe zări, în iarbă flori…
Isus!

Să dorm…
Să dorm, din ce în ce murind
Deşi oriunde e o reînviere…
Iată, sunt goale
Dumbrăvile sacre
Poetul a plecat.
Şi dacă tu mai cauţi,
Păşind prin tăinuitul izvor,
Pe mine nu mă vezi
Poetul a plecat…
Să dorm…
Să dorm, din ce în ce murind
Deşi, oriunde, e o reînviere…

Opera Apartinand George Bacovia | | Nici un Comentariu »

Orologiu cu statui

Autor : Nichita Stănescu

Pietrele deschid un ochi de piatră,
oasele deschid un ochi de os.
Câte-un bot au câinii-n loc de ochi, şi latră
din trei boturi, generos.
E un schimb de ochi mereu în aer.
Ochiul de pisică trece-n frunze.
Frunzele foşnesc cu dulce vaier
în orbitele pisicilor lehuze.
Eu rămân cu pleoapele deschise, aburite.
Ochiul meu sticleşte-n turnul primăriei,
şi, deodată, simt cum prin orbite
cu un prunc în braţe-apar statuile Mariei.

Christos a înviat

Autor : Alexandru Vlahuţă

I

Şi-au tremurat stăpânii lumii
La glasul blândului profet
Şi-un dusman au văzut în fiul
Dulgherului din Nazaret!

El n-a venit să răzvrătească
Nu vrea pieirea nimănui;
Desculţ, pe jos, colinda lumea
Şi mulţi hulesc în urma lui.

Şi mulţi cu pietre îl alungă
Şi râd de el ca de-un smintit:
Iisus zâmbeşte tuturora-
Atotputernic şi smerit!

El orbilor le da lumina,
Şi muţilor le dă cuvânt,
Pe cei infirmi îi întăreşte,
Pe morţi îi scoală din mormânt.

Şi tuturor de o potrivă.
Împarte darul lui ceresc-
Şi celor care cred într-însul,
Şi celor ce-l batjocoresc.

Urască-l cei fără de lege…
Ce-i pasă lui de ura lor?
El a venit s-aducă pacea
Şi înfrăţirea tuturor.

Din toată lumea asupriţii
În jurul lui s-au grămădit
Şi-n vijeliile de patimi
La glasul lui au amuţit:

“Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă,
Iertaţi pe cei ce vă lovesc,
Iubiţi pe cei ce-n contra voastră
Cu vrăjmăşie se pornesc”…

[modifică] II

Cât bine, câtă fericire,
Şi câtă dragoste-ai adus!
Şi oamenii drept răsplătire
Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.

Au râs şi te-au scuipat în faţă
Din spini cununa ţi-au făcut,
Şi în deşarta lor trufie
Stăpâni desuprã-ţi s-au crezut…

Aduceţi piatra cea mai mare
Mormântul să-i acoperiţi
Chemaţi sutaşii cei mai ageri,
Şi străji de noapte rânduiţi…

[modifică] III

S-au veselit necredincioşii
C-au pus luminii stăvilar,
Dar ea s-a întărit în focul
Durerilor de la Calvar,

Şi valurile-i neoprite
Peste pamant se împânzesc,
Ducând dreptate şi iubire
Şi pace-n neamul omenesc.

Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric
Şi nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră-ngenunchere
Sculaţi… Christos a Înviat!

Vox in deserto

Autor : Alexandru Philippide

Noi, existăm, nu vieţuim. Dar oare
Nu este cel mai preţios secret,
În omeneasca lume-ntâmplătoare,
Să ne-nvăţăm să vieţuim încet?
Secretul totuşi îl tăgăduim,
Febrili din leagăn pân’la ţintirim.
Maşina s-o lăsăm să se grăbească,
Aceasta-i doar menirea ei firească.
Dar omul? Cu cât graba e mai mare
Cu-atâta viaţă s-a scurtat mai tare.
Păcat că toate-acestea îşi află un răspuns,
Dacă cumva îşi află, abia când am ajuns
La poarta de la care privim în urmă cum
Trecutul ca un peisaj de scrum
Se-mprăştie cu ultima suflare,
Când piere totul, ritm, contur, culoare,
Când omul, fără ţel şi fără drum,
Tot singur moare.
Să-l mai împungă oare şi-un ultim, crud regret
Că n-a ştiut să vieţuiască-ncet?

(Vis şi căutare”, 1979)

Fleur bleue

Autor : Mihai Eminescu - Fr

– Tu replonges dans les étoiles,
Les nuages, les cieux infinis?
O âme de toute ma vie.
Eloigne de l’oubli le voile.

En vain des rivières solaires
Dans ta pesée tu réunis,
Les Iarges plaines d’Assyrie,
Même la ténébreuse mer;

Les pyramides au grand jour
Elèvent leur sommet hautain –
Ne cherche pas dans le lointain
Le grand bonheur, ô mon amour!

La mignonne me dit ainsi,
Tout en caressant mes cheveux,
Ah, dirent vrai ses mots heureux,
Et moi j’ai ri, je n’ai rien dit.

– Viens au bois plein de délices,
Où sources pleurent dans les vaux,
Où Ie rocher se penche trop
Vers le grandiose précipice,

Sous les arbres au doux murmure,
Près du roseau qui nous écoute
Et de l’étang qui nous envoûte
Parmi Ies feuilles et les mûres.

Tu me diras contes de fées
Mentant de ta bouche gertille
Alons quuun brin de camomille
Dira si ton amour est vrai.

Je serai alors toute rouge
Sous le soleil qui brille fort,
Je défairai mes cheveux d’or
Pour te remplir ainsi la bouche.

Si tu me donnes un baiser
Personne au monde ne saura,
Car mon chapeau le cachera –
Cela ne peut les concerner!

Lorsque la lune tout d’un coup
Dans notre nuit aura surgi
Tes bras me lèveront ainsi,
Mes bras entoureront ton cou.

Sur le sentier sous le feuillage
Vers le village descendant,
Nous cueillirons embrassements
Doux comme fleurs qui se cachent.

Et arrivant devant la porte
Nous parlerons sous le soir dout:
Qui peut donc se soucier de nous,
De cet amour que je te porte?

Un baiser, elle part sous l’houre …
J’etais un pilier sous lune molle!
O combien belle, combien folle
Est ma fleur bleue, ma douce fleur!

………………………………………………….

Et tu t’en fus, douce merveille,
En est mort notre amour fougueux –
Douce fleur bleue, douce fleur bleue !…
C’est bien triste sous le soleil.

Dimitrie Anghel – Lista Opere

Autor : Dimitrie Anghel

Opera Apartinand Dimitrie Anghel | | Nici un Comentariu »

Parabolă

Autor : Elena Armenescu

Azi am fost din nou
La nucul de argint

Aşa cum sta, în plină lumină, singur
în mijlocul câmpiei,
acoperită de zăpadă
srălucitoare, orbitoare
cu crengile proiectate pe cer,
scriind parcă un fragment
dintr-o istorie secretă,
frescă, scheletul unei biografii oculte
a pământului
parcă era sufletul meu
rămuros, filigranat
spiralat, răsucindu-se,
amestecându-se în ondulaţiile cosmice,

insesizabil,
spre semnul adâncului
nostalgic îndreptându-se
spre Inaccesibil.

Opera Apartinand Elena Armenescu | | Nici un Comentariu »

« Pagina anterioară
Hosting oferit de CifTech