N-am mai murit de foame…

Autor : Nichita Stănescu

N-am mai murit de foame multă vreme.
De când în loc de ochi aveam ciuperci,
şi izbeau peste lopeţi de trireme
ploi neântregi.

Eu am murit în trecut,
chiar înainte de a mă naşte.
De mercur instabil ţin un scut
la mâna stângă iscată ca o moaşte.

Mă pregătesc de naştere,
dorm în oul parfumat al bunicului meu
care a plecat în recunoaştere,
chiar acum, în prezentul trofeu.

Îmi fac de cap,âmi fac de frunze, îmi fac de cai,
pentru săgeţi trupul meu este cresut.
Zeul A, zeul E, zeul I
dovedesc c-am murit în trecut.

Toamnă

Autor : Poezii pentru Copii

Te uită, frunza pică irosită
Şi vântul geme prohodind departe!
Puţină vreme încă ne desparte
De iarna tristă, prea curând sosită!…

Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,
Pădurea noastră tace părăsită:
Eu singur cânt cu voce obosită
Şi trec prin încăperile-i deşarte…

S-au dus privighetorile măiestre;
Pustiu e cuibul blândei turturele…
Ah, unde-i şuierul mierliţei sure!

Pierdut din stolul mândrei lor orchrestre,
Ce trist răsună cânturile mele
În liniştea adâncă din pădure…

Solitude

Autor : Mihai Eminescu - Fr

Les rideaux cachent la fenêtre
Les flammes tremblent au foyer
Devant ma table de sapin,
Je replonge dans mes pensées.

En volées traversent l’esprit
Mes illusions. Les souvenirs
Murmurent comme les grillons
Des vieux murs, à n’en plus finir,

Ou tombent lourds et caressants,
S’écrasent dans mon âme triste,
Comme tombent les rares gouttes
De cire ardente aux pieds du Christ.

Dans les recoins noirs de ma chambre
Il y a des toiles d’araignée
Et parmi les livres accourent
Les souris à la dérobée.

Dans cette douce paix je lève
Mon regard vers le plafond
Et je les écoute ronger
Les vieilles feuilles à foison.

Ah, que de fois n’ai-je voulu
Accrocher bien ma Iyre au clou,
Mettre fin à la poésie
A ce cafard qui me dissoud;

Mais alors grillons et sourit
A bonne allure, tendrement
Ramènent ma mélancolie,
Qui te change en vers ondoyant.

Parfois… trop rarement hélas…
Quand la lampe combat la nuit,
Mon coeur rebondit tout d’un coup
Quand j’entends que s’ouvre mon huis…

C’est Elle. Ma maison déserte
Se remplit soudain et s’éclaire,
Au seuil noir de ma triste vie
C’est une icône de lumière.

Et je me révolte du fait
Que le temps ne peut s’arrêter,
Quand mains en mains et bouche en bouche
Nous murmurons des mots charmés.

Noapte de oraş

Autor : George Bacovia

I

Pe caldarâmul ud,
Trap-trap de potcoave,
Autobuze bubuind
Şi faruri lunecând
Pe ferestre luminând
Odăi întunecate.
Cu tictac de târziu,
Cu tăceri ce plâng,
Cu noaptea ploioasă
De-afară…

II

Plouă…
Nu ştiu nimic…
De zile, de ani,
Fără a găsi
Cum ar fi altă viaţă…
Acelaşi tictac de târziu,
Cu tăceri ce plâng,
Din nici un timp…
Ca noaptea ploioasă
De-afară…

Opera Apartinand George Bacovia | | Nici un Comentariu »

Nod 23

Autor : Nichita Stănescu

Mi-am furat trupul de copil,
l-am înfăşat
şi l-am pus într-un coş împletit, –
şi l-am azvârlit în fluviu
să se ducă şi să moară în deltă.

Nenorocitul, tristul şi tragicul de pescar milos
mi-a venit cu el în braţe
tocmai acum!

Dispărută

Autor : Eugen Jebeleanu

Doar ca să nu vă întristez
şi să vă fie ziua bună
n-am pomenit (vai, azi greşesc)
de ochii ei ca de alună

ce-atît de tandru ne priveau
care erau şi ochi şi gură
ce sărutau cum numai ea
ştia, pe oricare făptură …

pe care azi nu ştiu şi nu
mai pot să-i chem, căci n-or să vie
şi nu mai pot să-mi spună : tu
din cerul lor de iasomie

Opera Apartinand Eugen Jebeleanu | | Nici un Comentariu »

Definiţia nenorocului

Autor : Octavian Paler

Sunt drumuri ce ne caută demult.
Şi-ajung la noi când noi suntem plecaţi
În căutarea lor pe alte drumuri.

Opera Apartinand Octavian Paler | | Nici un Comentariu »

Trandafirul şi stejarul

Autor : Cincinat Pavelescu

Cel mai obraznic din stejari
Certa modestul trandafir:
Zău, de-ndrăzneala ta mă mir,
Cu mine tu să te compari?
Cu vârful meu eu sparg azurul
Şi sunt prieten cu vulturul,
Şi trunchiul meu nu sunt în stare
Trei oameni să-l cuprindă;

Ar trebui să mă admiri!
Aşa e, dar tu faci doar ghindă
Şi eu fac trandafiri.

Noiembrie

Autor : George Topârceanu

Plouă stupid…
Cerul îşi scutură
Ca dintr-o ciutură
Frigul lichid.

Cârduri de ciori –
Neagră pecingine,
Flori de funingine
Zboară sub nori…

Plouă perfid.
Şi-n doză minimă
Picură-n inimă
Neant acid.

Plouă de sus…
Toamna ironică
Îmi scrie-o cronică
Cât un Larousse.

(O Halim?, –
Pentru că nu cere
Nici introducere,
Nici “va urma”…)

Plouă placid:
A…e…i…o…u…ă…
Dacă continuă,
Mă sinucid!

Cîinele şi măgarul

Autor : Grigore Alexandrescu

Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare,
Cîinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblet, iată că-l întîlneşte
Un măgar, şi-l opreşte:
„Unde te duci? îi zise,
Ce rău ţi s-a-ntîmplat? Ştii, parcă te-a plouat,
Aşa stai de mîhnit.“
— „Dar, sînt nemulţumit.
La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:
Însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfîrşit să fug, să-l părăsesc,
Acum cat alt stăpîn; bun unde să-l găsesc?“
— „Numai d-atît te plîngi? măgarul îl întrebă;
Stăpînul l-ai găsit, îl vezi, de faţă stă.
Vino numaidecît la mine să te bagi:
Eu îţi făgăduiesc
Nu rău să te hrănesc;
Nimic n-o să lucrezi, nici grijă n-o să tragi.“
La propunerea sa, cîinele i-a răspuns:
„Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus
La oricare tiran; dar slugă la măgar
E mai umilitor, şi încă mai amar.“

(Ed. 1842)

Pagina următoare »
Hosting oferit de CifTech