| Termometrul spune la umbră 33 de grade Celsius… Sub arşiţa soarelui, se opreşte o birje, în strada Pacienţei, la numărul 11 bis, către orele trei după-amiaz’. Un domn se dă jos din trăsură şi cu pas moleşit s-apropie de uşa marchizei, unde pune degeteul pe butonul soneriei. Sună o dată… nimic; de două, de trei… iar nimic; se razimă în buton cu degetul, pe care nu-l mai ridică… În sfârşit, un fecior vine să deschidă. |
| În tot ce urmează, persoanele toate păstrează un calm imperturbabil, egal şi plin de dignitate. |
| |
| Domnul: Domnu-i acasă? |
| Feciorul: Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ţară. |
| D. : Dumneata spune-i c-am venit eu. |
| F. : Nu pot, domnule. |
| D. : De ce? |
| F. : E încuiată odaia. |
| D. : Bate-i să deschidă. |
| F. : Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat. |
| D. : Care va să zică, a plecat? |
| F. : Nu, domnule, n-a plecat. |
| D. : Amice, eşti… idiot! |
| F. : Ba nu, domnule. |
| D. : Zici că nu-i acasă. |
| F. : Ba-i acasă. domnule. |
| D. : Apoi, nu ziseşi c-a plecat? |
| F. : Nu, domnule, n-a plecat. |
| D. : Atunci e acasă. |
| F. : Ba nu, da n-a plecat la ţară, a ieşit aşa. |
| D. : Unde? |
| F. : În oraş! |
| D. : Unde?! |
| F. : În Bucureşti. |
| D. : Atunci să-i spui c-am venit eu. |
| F. : Cum vă cheama pe dv.? |
| D. : Ce-ţi pasă? |
| F. : Ca să-i spui. |
| D. : Ce să-i spui? de unde ştii ce să-i spui, daca nu ţi-am spus ce să-i spui? Stai, întâi să-ţi spun; nu te repezi… Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat… |
| F. : Cine? |
| D. : Eu. |
| F. : Numele dv.?… |
| D. : Destul, atâta! mă cunoaşte dumnealui… suntem prieteni… |
| F. : Bine, domnule. |
| D. : Ai înţeles? |
| F. : Am înţeles. |
| D. : A!… Spune-i că să ne-ntâlnim negreşit. |
| F. : Unde? |
| D. : Ştie dumnealui… Da să vie neapărat. |
| F. : Când? |
| D. : Când o putea. |
| F. : Prea bine. |
| D. : Ai înţeles? |
| F. : Am înţeles. |
| D. : A!… şi dacă vede pe amicul nostru… |
| F. : Care amic? |
| D. : Ştie dumnealui!… să-i spuie că nu s-a putut reuşi cu afacerea ştiută nimic, fiindcă am vorbit cu persoana… Nu uita! |
| F. : Se poate să uit? |
| D. : …şi zice că acuma e prea târziu, dacă n-a venit la vreme; căci dacă venea măcar cu câteva zile înainte, altă vorbă!… poate că s-ar fi putut… Ţine minte! |
| F. : Ţiu, domnule… |
| D. : …deoarece nu plecase încă mătuşa persoanei care s-a dus pentru ca să dea arvună tutorelui minorilor, şi el nu aflase încă, deoarece nu-i spusese nepotul cucoanei, cu care era afacerea ca şi terminată, dacă mai avea răbdare până luni seara, când trebuie neapărat să se-ntoarcă avocatul, fiindcă s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe puncte de vedere, care le ştie dumnealui… Aşa să-i spui. |
| F. : Bine, domnule… |
| |
| Domnul pleacă… Feciorul dă să-nchiză… Domnul se-ntoarce. |
| D. : A!…ştii ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ţii minte exact persoanele. Trec eu mai bine deseară să-i spui… La câte vine d. Costică seara la masă? |
| F. : Care d. Costică? |
| D. : Stăpânu-tău. |
| F. : Care stăpân, domnule? |
| D. : Al tău… d. Costică. |
| F. : Pe stăpânu-meu nu-l cheama d. Costică, e propitar… |
| D. : Ei! şi dacă-i propitar? |
| F. : Îl cheamă d. Popescu. |
| D. : Şi mai cum? |
| F. : Cum, mai cum? |
| D. : Fireşte… Popescu, propitar… bine… şi mai cum? |
| F. : Nu pot să ştiu. |
| D. : Nu-l cheamă Costică Popescu? |
| F. : Nu. |
| D. : Nu se poate. |
| F. : Ba da, domnule. |
| D. : Apoi vezi? |
| F. : Ce să văz? |
| D. : Îl cheamă Costică? |
| F. : Ba, Mitică. |
| D. : Mitică?… peste poate!… Ce stradă e aici? |
| F. : Numarul 11 bis… |
| D. : Nu e vorba de 11 bis… |
| F. : A zis domnul că nu vrea să pună 13, că e fatal. |
| D. : N-are-a face 13… Eu te-ntreb de stradă. Ce stradă e asta? |
| F. : Strada Pacienţii… |
| D. : Strada Pacienţii?… imposibil! |
| F. : Nu, domnule, e strada Pacienţii. |
| D. : Atunci, nu e asta. |
| F. : Ba-i asta. |
| D. : Nu. |
| F. : Ba da. |
| D. : Eu caut din contră strada Sapienţii, 11 bis, strada Sapienţii, d. Costică Popescu. |
| F. : Aşa? |
| D. : Aşa. |
| F. : Atunci, nu e aici. |
| D. : Foarte bine. |
| Domnul pleacă şi merge la birje. Birjarul doarme pe capră. Caii dorm la oişte. |
| |
| Domnul: Haide, birjar! |
| Birjarul: Nu slobod… este mustiriu, mo roc… |
| D. : Care mustiriu? |
| B. : Nu ştii la mine, mo roc… |
| D. : De unde l-ai luat? |
| B. : Ghe acolo, mo roc… |
| D. : Apoi, nu sunt eu? |
| B. : Ie! la domnu este, mo roc… |
| |
| Domnul suie… Birjarul trage bice… Caii se deşteaptă şi pornesc. Domnul se ridică-n picioare, la ceafa birjarului. |
| |
| D. : Ascultă-mă; ştii dumneata unde e strada Pacienţii? |
| B. : Ala nu ştii, mo roc… |
| |
| O babă trece. Domnul opreşte birja. |
| |
| Domnul: Mă rog, jupăneasă, ştii dumneata unde e strada Pacienţii? |
| Baba: Asta e, măiculiţă. |
| D. : Ei, aş!… Teribil e de ramolită!… Mână-nainte, birjar! |
| |
| Birja porneşte, Domnul face semn să oprească la o băcănioară în colţ, unde pe prag moţăie la umbră un băiat cu şorţul verde. |
| |
| Domnul: Tânărule, ce stradă e asta? |
| Baiatul: Strada Pacienţii… |
| D. : Eşti un prost!… Înainte, birjar! |
| |
| Birja merge încă o bucată bună… Un sergent de stradă stă pe o bancă la poarta unei curţi mari. S-a descălţat de cizme, să-şi răcorească picioarele. Domnul face semn; birja opreşte. |
| |
| Domnul: Sergent! |
| Sergentul: Ordonaţi! |
| D. : Mă rog, nu ştii dumneata unde e strada Pacienţii? |
| S. : Chiar asta e. |
| D. : Imposibil. |
| S. : Da domnule, asta e. |
| D. : …la d. Popescu, numărul 11 bis… |
| S. : Ei, da, mai în sus, pe mâna stângă, nişte case galbene-n curte, cu marchiză. |
| D. : A!… Atunci feciorul e un stupid!… Mersi!… Întoarce, birjar! |