Cântăm libertatea şi numele sfânt
Al ţării străvechi şi-al acestui pământ!
Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost
O pavăză-n lupte şi-n pace-adăpost
Cântămu-i supremul ei cântec.

Cu vesele glasuri de tinere firi,
Cuprinşi de-amintirea străbunei măriri,
Spre soare ni-e gândul şi mergem spre el,
Lumina ni-e ţintă şi binele ţel
Trăiască-ne ţara şi neamul!

Cu dreapta-nălţată spre Tatăl de sus
Jurat-am tot ce strămoşii ne-au spus:
Unire-ntre fraţi, şi pe Domn să-l iubim
Şi-altarul de jertf-al naţiunii să fim
Şi sufletul neamului nostru.

Iar dacă protivnicii numelui tău
Cu oşti ar veni ca să-ţi facă vrun rău,
Ridică-te mândră şi nu te-ngrija,
Căci inima noastră e inima ta;
Tu-ncrede-te-n fiii tăi, mamă.

lar dac-ar pieri de pe-ntregul pământ
Iubirea de neam şi-al credinţei avânt:
Azilul lor vecinic găsindu-l în noi
Le-am creşte, ca iar să le dăm înapoi
Mai tari şi mai trainice lumii.

Aceştia suntem noi:
Buni cît se cuvine
În mijlocul răului.
Răi – niciodată.
Se miră noaptea
Că a clocit sub ea
Întuneric,
Dar au ieşit
Pui de lumină.

Acei ce v-aţi legat viaţa
De-un vis frumos şi fericit,
Pentru a cărui întrupare
Cu-atâta dragoste-aţi muncit,

Voi toţi, cari-aţi păzit cu cinste
Stindardul sfânt ce-aţi ridicat,
Şi cari-aţi pus întâia piatră
Acestui strălucit palat,

Puteţi în adevăr fi mândri
Şi fericiţi c-aţi izbutit:
A prins fiinţa visul nostru
De-acuma drumul e croit!…

Şi ce răsplată glorioasă!
În templul ridicat de voi
Sărbătorim un sfert de secol
Din lupta voastră de eroi!

Desigur, a fost grea chemarea
Şi lungă cale-aţi străbătut:
Dar azi puteţi întinde mâna
Şi zice: Iată ce-am făcut!

Acestea-s luptele ce-aruncă
Lumină-n calea tuturor,
Şi-acestea-s marile trofee
Ce onorează pe-un popor.

Aici de-a pururea vor curge
Izvoarele de gânduri sfinte,
De-aici va răsuna trivoga
Deşteptătoarelor cuvinte;

Şi roiul generos de tineri,
Această gloată de recruţi,
Ce umplu golurile triste
Ale eroilor căzuţi,

Atâtea forţe risipite
S-or încălzi de-acelaşi dor,
Şi-n larga tabăr-a vieţei
Îşi vor aduce jertfa lor,

Vor pune pace şi iubire
În inimile cari gem
Sub valurile de-ntuneric,
Ce-mping la ură şi blestem;

Vor şterge vrajba dintre oameni
Ş-or face traiul mai senin:
Aceasta-i nobila chemare
A luptătorilor ce vin,

Ostaşi cu fruntea luminată
De raza unui ideal,
Vibrând de marea suferinţă
Şi de suspinul general.

Acum ţi-s uşile deschise,
Ia-ţi locul, viguros popor,
Ş-ascultă-ţi însetat profeţii
Cu ochii duşi în viitor;

De-aicea vei ieşi mai mare,
Mai iubitor, mai solidar,
Căci toate patimile sterpe
Vor adormi-n acest altar,

În care vei veni, din lupte,
Viaţa să ţi-o răcoreşti,
Şi-n care pururea va arde
Făclia minţii omeneşti.

Iata vine Isus spre Cetatea sfanta.
Cu El vin pescarii din tara de sus.
cu El vine gloata de sfiinti care canta.
Vine Isus.

Ramuri si haine acopera drumul.
Magarusul calca prudent si supus.
Templul spre cer isi clatina fumul.
Vine Isus.

„Baruh Aba!” canta coloana.
„Binecuvantat fie harul adus!
Glorie Celui ce vine! Osana!”
Vine Isus!

„Cine-i acesta?” se-ntreaba vecinii.
„E profetul din Nazret, decat toti mai presus.”
In sinedriu grabnic se-aduna rabinii.
Vine Isus.

Tresare Pialat, iesind sub arcade.
Mana streasina peste ochi si-a pus.
„Hei, capitani, trimite-ti iscoade!
Vine Isus…”

Orbii pornesc bajbaind prin multime.
„Pe unde vine?” „Unde s-a dus?”
Chöntec si chiot! Clipe sublime!
Vine Isus!

…Trec zile…trec ani. Isus si pescarii
din Cetatea Sfanta pornesc spre apus.
Popoarele canta. Se-ncrunta cezarii.
Vine Isus.

Vin la iertare munti de pacate.
Tiberiu, Nero, Diocletian s-au dus!
Constantin cel Mare da libertate…
Vine Isus.

Dau marturie albigenzii, lolarzii…
Pe rug in flacari, se mistuie Hus.
Luther si Calvin se-nalta ca brazii.
Vine Isus.

Iata Sfanta Scriptura, in vremea din urma,
are un cuvant puternic de spus.
Un cuvant ce-n milioane de inimi scurma:
Vine Isus!

Trece Evanghelia inconjurand planeta.
Popoarele Africii, poporul hindus
tresar auzind cum rasuna trompeta.
Vine Isus.

Veniti, prieteni! Veniti, torente!
Vine Mesia, dupa cum ne-a spus.
Aplaudati, paduri! Cantati, continente!
Vine Isus! Vine Isus!

• Acii doi catâri
• Asinul şi furul
• Broasca şi boul
• Broaştele care cer un împărat
• Cânele carele scapă lucrul, vânându-i umbra în apă
• Capra, giunca şi oaia, în companie cu leul
• Castorii
• Cerbul la fântână
• Cocostârcul şi vulpea
• Corbul şi vulpea
• Grierul şi furnica
• Guzganul de cetate şi cel de câmp
• În unire stă tăria
• La Italia
• Leul şi guzganul
• Lupul şi cucoara
• Lupul şi mielul
• Moartea şi nenorocitul
• Musca şi carul
• Oaia şi mielul
• Oala de aramă şi oala de lut
• Ochii şi nasul
• Stomahul şi mădulările
• Ţăranul şi fiii lui
• Vulpea şi ţapul
• Zâna fabulei

Smulgem frunzele şi facem
pat din osul pomilor
paştem iarba şi o toarcem
prin burta flămânzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neştiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturând în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuţitul
duşmănia, sfântă milă
ci-ntre sânge, vai, şi verdea
neânvinsa clorofilă.

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu…
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu…
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.

Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.

Roşu-i focul vitejiei,
Jertfele ce-n veci nu pier
Galben, aurul câmpiei,
Şi-albastru-al nostru cer.

Multe secole luptară
Bravi şi ne-nfricaţi eroi
Liberi să trăim în ţară
Ziditori ai lumii noi.

Iar când fraţilor m-oi duce
De la voi şi-o fi să mor
Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru tricolor.

Fantasmagoric de colori,
Cu coperişuri lucitoare,
Sub largă purpură de flori
Niponul magic râde-n soare.

Idolatrat de călători
Pe marea lui străvăzătoare
Scamatorie de colori
Şi jucărie răpitoare,
Niponul magic râde-n soare.