Din slava Ta cereasca Te coboara,
Spre Bethleemul sufletului meu
Si-n staulul smereniei, Fecioara,
Intrand, sa nasti pe unul Dumnezeu.
Sa-L infasori in cantece de slava,
Ca-n scutece subtiri de bumbacel;
Si ca-ntr-o iesle plina de otava,
In pacea Duhului sa-L culci pe El.
Pleca-vor magii, soli din alta zare,
Calauziti de focul alb de stea,
S-aduca nou prinos de inchinare,
La staulul smereniei, Doamna mea.
Ci eu voi pune-n mana lor batrana
Tot aurul cuvantului istet;
Voi fauri din versul meu, Stapana,
In jarul gandului comori de pret.
Caldura rugaciunilor de seara
Va-nfierbanta cadelnitele reci:
Tamaia magilor va arde iara,
Cu fum de proslavire pana-n veci.
Si ca sa fie plina daruirea,
Voi presara in visteria lor,
Cu boabele de smirna grea, iubirea,
Cea fara de prihana si cu dor.
Stiu ca nu-s vrednica, Fecioara,
Sa-ti fiu in noapte acoperamant;
Ci-n mila Ta din ceruri Te coboara,
Sa nasti in duhul meu pe unul Sfant.

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă.

Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă.

Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură.

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Răni ducem – izvoare –
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.

• A mea – Păunescu
• A tine, a mine – Păunescu
• Adevăratul fiu – Păunescu
• Alb şi negru – Păunescu
• Analfabeţilor – Păunescu
• Anomalii – Păunescu
• Antiprimavara – Păunescu
• Basarabia pe cruce – Păunescu
• Bătrânul cerşetor – Păunescu
• Călugăr – Păunescu
• Cântec femeiesc – Păunescu
• Carnaval – Păunescu
• Căruciorul cu rotile – Păunescu
• Castel medieval – Păunescu
• Căţel emigrant – Păunescu
• Ce frumoasă eşti – Păunescu
• Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi – Păunescu
• Cine iese ultimul din ţară – Păunescu
• Cineva mă ascultă – Păunescu
• Condamnaţi – Păunescu
• Descântec de viaţă şi moarte – Păunescu
• Detalii – Păunescu
• Din nou, Dacii liberi – Păunescu
• Doina – Păunescu
• Dor de Cluj – Păunescu
• Dreptul la întrebare – Păunescu
• Dumnezeul salvării – Păunescu
• E prea puţin – Păunescu
• Eu sunt eu – Păunescu
• Făcătorii de case – Păunescu
• Fachir valah – Păunescu
• Făt-Frumos – Păunescu
• Harul aparte – Păunescu
• Hipnoză de toamnă – Păunescu
• Ideologia perfectă – Păunescu
• Iertările – Păunescu
• Iluzia unei insule – Păunescu
• Îmi pasă – Păunescu
• Îndrăgostit de Bucureşti – Păunescu
• Intraductibil – Păunescu
• Iubiţi-vă pe tunuri – Păunescu
• Leagăn pentru toată copilăria – Păunescu
• Lied vechi de dragoste – Păunescu
• Lume, lume – Păunescu
• Minciunile – Păunescu
• Motorul greşit – Păunescu
• Mugur de nichel – Păunescu
• Nobilul viciu – Păunescu
• O iubesc pe Alba-ca-Zapada – Păunescu
• Oameni de zăpadă – Păunescu
• Oraţie de nuntă – Păunescu
• Orfani – Păunescu
• Pacient la final de veac – Păunescu
• Pastel de toamnă – Păunescu
• Pluton – Păunescu
• Poetul – Păunescu
• Prea târziu, la Paris – Păunescu
• Probă olimpică – Păunescu
• Regresăm – Păunescu
• Repetabila povară – Păunescu
• Rugă pentru neam – Păunescu
• Rugă pentru părinţi – Păunescu
• Rugăciune pentru 1 Decembrie – Păunescu
• Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre – Păunescu
• Sara pe deal – Păunescu
• Sînt un om liber – Păunescu
• Şir de cocori – Păunescu
• Şoferul şi nevastă-sa – Păunescu
• Spectator entuziast – Păunescu
• Spune-mi ceva – Păunescu
• Steaguri albe – Păunescu
• Sunt radical – Păunescu
• Târziu – Păunescu
• Totuşi, iubirea – Păunescu
• Trădătorilor de ţară – Păunescu
• Un gînd de iarnă – Păunescu
• Unde să pleci – Păunescu
• Veac de tăcere – Păunescu
• Viaţa, dublu mixt – Păunescu

Adiacentele la ce-am de spus
Erau acolo si acuma nu-s,
Ia-le de unde nu-s, adiacente,
Căci nici în gusile fosforescente
Nu mai gasesti nimic de luat, de pus.

Visul mi-e plin de oarba cutezanta
Cu care musca greul din distanta,
Greul pamintului, pe sub pământ.
Si tot aduna rime si aluzii
Ca intimplarile la coltul buzii,
Fumind tigara si-afumind un gând.

In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.

La poartă la Ţarigrad

Ziurel de ziuă

Şade-un fecior de-mpărat

Cu paruţu’ retezat
În cârjuţă rezemat

Unde s-a născut Hristos,
Mesia, chip luminos

Sus în deal la Galileu,
Lăcaşul lui Dumnezeu,

Mititel înfăşeţel,
În scutec de bumbăcel.

După ce cercetă cu privirea, timp de cateva momente, zăpada albă ce acoperise drumul, Gabriel oftă îndelung. Nu-i vorba că nu se bucura de ninsoare, dar mai erau doar două zile pană la Crăciun!
-Va mai putea veni oare Mosul, pe o asemenea vreme? se întrebă Gabriel.
Nămeţii creşteau văzand cu ochii şi ca din pămant oamenii de zăpadă işi făceau apariţia unul cate unul…
Gabriel nu ar fi recunoscut în faţa nimănui, dar se temea de acei oameni albi ce soseau la ei în sat doar iarna. Nu făcuse niciodată un om de zăpadă dar avuseseră unul, anul trecut, chiar în grădină. Îl privise sfios, de după perdea, timp de cateva zile, însă nu îndrăznise să se apropie de el.
În grabă luă un creion şi o coală albă de hartie pe care începu să aştearnă hotărat cuvintele: „Dragă moşule, la noi în sat a început să ningă în zori şi pană la amiază zăpada a acoperit drumuri şi case. Mama spune că o să ningă şi maine. Mie îmi place zăpada dar îmi fac griji pentru tine, Moşule, aşa că te rog să fi atent!
Aici este cam frig…
Să nu-ţi fie frică de oamenii albi din sat… sunt de zăpadă…
Te aştept cu o cană de ceai fierbinte….”

Se stinse alba lampă, căzând pe piatra tare
Cu geamăt lung şi jalnic de suflet chinuit,
Şi umbra fu ca plumbul în turnul urgisit,
Iar corbii s-adunară, strigând în depărtare.

Ha, corbii s-adunară strigând în depărtare,
Căci pradă lor gătirăm din trupul prihănit
Ce sta întins şi rece în turnul părăsit:
Şi mortul era visul suprem de aşteptare.

Şi noi omorâtorii stam palizi şi tăcuţi,
Privind cu ochii turburi în noapte, aiuriţi.
Ah, nopţile din suflet ce triste şi amare-s!

Simţirăm plini de groază o mână nevăzută
Stând gata ca să scrie în noaptea grea şi mută,
Cu slove arzătoare sinistrul: Teckel, Phares.

Se-ntind bulevarde-n noapte de vară,
Pe arbori, electrică lumină –
La gară zvâcneşte o maşină
Şi-n gol, tresar signale de gară.

Pe cer de safir, comori de avari…
Tăcerea în gol vibrează cu zvon,
Oraşul, cu-ncetul, pare-un salon,
Acuma, în somn, tresar fete mari.