We want land

Autor : George Cosbuc - Eng

I’m hungry, naked, homeless, through,
Because of loads I had to carry;
You’ve spat on me, and hit me – marry,
A dog I’ve been to you !
Vile lord, whom winds brought to this land,
If hell itself gives you free hand
To tread us down and make us bleed,
We will endure both load and need,
The plough and harness yet take heed,
We ask for land!

Whene’er you see a crust of bread,
Though brown and stale, we see’s no more;
You drag our sons to ruthless war,
Our daughters to your bed.
You curse what we hold dear and grand,
Faith and compassion you have banned;
Our children starve with want and chill
And we go mad with pity, still
We’d bear the grinding of your mill,
Had we but land !

You’ve turned into a field of corn
The village graveyard, and we plough
And dig out bones and weep and mourn
Oh, had we ne’er been born !
For those are bones of our own bone,
But you don’t care, o hearts of stone !
Out of our house you drive us now,
And dig our dead out of their grave;
A silent corner of their own
The land we crave !

Besides, we want to know for sure
That we, too, shall together lie,
That on the day on which we die,
You will not mock the poor.
The orphans, those to us so dear,
Who o’er a grave would shed a tear,
Won’t know the ditches where we rot;
We’ve been denied a burial plot
Though we are Christians, are we not ?
We ask for land, d’you hear ?

Nor have we time to say a prayer,
For time is in your power too;
A soul is all we have, and you
Much you do care !
You’ve sworn to rob us of the right
To tell our grievances outright;
You give us torture when we shout,
Unheard-of torture, chain and clout
And lead when, dead tired, we cry out:
For land we’ll fight !

What is it you’ve here buried ? say !
Corn ? maize ? We have forbears and mothers,
We, fathers, sisters dear and brothers !
Unwished – for guests, away !
Our land is holy, rich and brave,
It is our cradle and our grave;
We have defended it with sweat
And blood, and bitter tears have wet
Each palm of it – so, don’t forget:
‘Tis land we crave !

We can no more endure the goads,
No more the hunger, the disasters
That follow on the heels of masters
Picked from the roads !
God grant that we shall not demand
Your hated blood instead of land !
When hunger will untie our ties
And poverty will make us rise.
E’en in your grave we will chastise
You and your band !

Sarpele casei

Autor : Marin Sorescu

Venea din curte si intra intr-o gaura
Din beciul casei.
Era un sarpe gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: – Uite sarpele, uite sarpele!

Si baba: Nu da în el,
Ca asta e sarpele casei.
Nu face nimic.
Deocamdata nu i-a făcut nimic.

Dar peste o jumatate de an, ori un an,
lar l-a văzut. Si l-a lovit c-o maciuca.
Se incolacise pe ciomag si el a ridicat
Ciomagul în sus, si era să-i cada în cap.

Se zvarcolea să moara.
Si la urma i-a parut rău.
Da’ ce s-a suparat mama când a aflat!
Si când ne-a ars, mai tarziu, casa
Zicea: ,,Vezi? Ai omorat sarpele casei…”

Opera Apartinand Marin Sorescu | | Nici un Comentariu »

Adam

Autor : Marin Sorescu

Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
“Asta e viata!” – a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

Opera Apartinand Marin Sorescu | | Nici un Comentariu »

Chipul poeziei

Autor : Alexandru Macedonski

Când eu treceam cântând pe vale,
Cântând şi surâzând,
Adeseori mi-ieşea în cale
Un chip ceresc şi blând.
Îmi surâdea cu-nduioşare
Cel chip de mic copil
Şi-mi lumina a mea cărare
Sub soarele d-april!
D-atunci adeseori în viaţă
Cel chip l-am revăzut,
Dar întristat într-a lui faţă
Şi-n reverii căzut…
Ursita-mi fu fără-ndurare…
Îi cer însă umil
Ca să expir într-o cântare
Sub soarele d-april.

Întrupare – Latcu

Autor : Zorica Latcu

Din slava Ta cereasca Te coboara,
Spre Bethleemul sufletului meu
Si-n staulul smereniei, Fecioara,
Intrand, sa nasti pe unul Dumnezeu.
Sa-L infasori in cantece de slava,
Ca-n scutece subtiri de bumbacel;
Si ca-ntr-o iesle plina de otava,
In pacea Duhului sa-L culci pe El.
Pleca-vor magii, soli din alta zare,
Calauziti de focul alb de stea,
S-aduca nou prinos de inchinare,
La staulul smereniei, Doamna mea.
Ci eu voi pune-n mana lor batrana
Tot aurul cuvantului istet;
Voi fauri din versul meu, Stapana,
In jarul gandului comori de pret.
Caldura rugaciunilor de seara
Va-nfierbanta cadelnitele reci:
Tamaia magilor va arde iara,
Cu fum de proslavire pana-n veci.
Si ca sa fie plina daruirea,
Voi presara in visteria lor,
Cu boabele de smirna grea, iubirea,
Cea fara de prihana si cu dor.
Stiu ca nu-s vrednica, Fecioara,
Sa-ti fiu in noapte acoperamant;
Ci-n mila Ta din ceruri Te coboara,
Sa nasti in duhul meu pe unul Sfant.

Opera Apartinand Zorica Latcu | | Nici un Comentariu »

Cântăreţi bolnavi

Autor : Lucian Blaga

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă.

Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă.

Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură.

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Răni ducem – izvoare –
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.

Opera Apartinand Lucian Blaga | | Nici un Comentariu »

Adrian Păunescu – Lista Opere

Autor : Adrian Păunescu


Adiacente

Autor : Marin Sorescu

Adiacentele la ce-am de spus
Erau acolo si acuma nu-s,
Ia-le de unde nu-s, adiacente,
Căci nici în gusile fosforescente
Nu mai gasesti nimic de luat, de pus.

Visul mi-e plin de oarba cutezanta
Cu care musca greul din distanta,
Greul pamintului, pe sub pământ.
Si tot aduna rime si aluzii
Ca intimplarile la coltul buzii,
Fumind tigara si-afumind un gând.

Opera Apartinand Marin Sorescu | | Nici un Comentariu »

In limba ta

Autor : Grigore Vieru

In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.

Opera Apartinand Grigore Vieru | | Nici un Comentariu »

Ziurel de ziuă (Variantă)

Autor : Colinde

La poartă la Ţarigrad

Ziurel de ziuă

Şade-un fecior de-mpărat

Cu paruţu’ retezat
În cârjuţă rezemat

Unde s-a născut Hristos,
Mesia, chip luminos

Sus în deal la Galileu,
Lăcaşul lui Dumnezeu,

Mititel înfăşeţel,
În scutec de bumbăcel.

Opera Apartinand Colinde | | Nici un Comentariu »

« Pagina anterioarăPagina următoare »
Hosting oferit de CifTech