Marama de borangic

Autor : Eusebiu Camilar

E noapte pe pãmânturi si pân’ la galaxii!
Frumoaso, cu marama de borangic sã vii,

S-o potrivim pe iarba adâncilor grãdini,
Asuprã-i sã se cearnã luceferii senini…

În infinitul spatiu, de cine stie când,
Maestrul timp, la roata fantasticã lucrând,

Planete slefuieste în site si tipsii,
Si pulberea se-ntinde în urmã, galaxii!

II

O, parcã vãd în altã planetã, colo-n hãu,
O fatã stând, ca tine, lângã iubitul sãu,

Si poate cã marama si-a asternut-o jos,
Pe ea sã cearnã pulberi Pãmântul luminos,

Când se aratã-n spatii, betealã picurând,
Pe mãri din alte sfere corãbii petrecând,

Si iat-o cum tresare, privindu-l de la geam,
O fatã ca si tine, cu trupul zvelt, de ram…

III

Ar trebui, frumoaso, si noi sã fim merei,
Ca marmura cioplitã cândva în Propilei,

Sã tot trãim cu sete de foc mistuitor:
Putine-au fost în urmã, prea multe-n viitor!

Îmbrãtisati în poarta acestor evi superbi,
Sã sãrutãm pe frunte întâii pui de cerbi

Adusi de sus, în nave mai iuti ca niste plumbi,
De primii si-ndrãznetii vãzduhului columbi!

Si de-oi pleca în ceasul ca inima de bun,
S-aduc de probã aur si grâu de pe Neptun,

Abia s-o coace pâinea în vatrã pân’ mã-ntorn:
Pe-atunci va fi distanta cât un ecou de corn.

(“Poezii”, 1964)

Opera Apartinand Eusebiu Camilar | | Nici un Comentariu »

Primăvară

Autor : George Topârceanu

După-atâta frig şi ceaţă
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheaţă
Nasul şi picioarele!

Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuşi
Nu-i decât o copie.

Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieşit un pui de muscă
Să-şi usuce labele.

Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.

Toată lumea din ogradă
Cântă fără pauză.
Doi cocoşi se iau la sfadă
Nu ştiu din ce cauză.

Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
Nu vrea să se bucure.
Moţul roşu îi atârnă
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia
Şi-a-nceput să-l scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!

Opera Apartinand George Topârceanu | | Nici un Comentariu »

Epigramă de toamnă

Autor : Valeriu Cercel

Din an în an, devin mai june,
Şi martoră-i nevastă-mea,
Chiar dacă sunt, şi-asta pe bune,
Cu-n an mai mare decât ea.

Opera Apartinand Valeriu Cercel | | Nici un Comentariu »

Oda limbii romane – Eftimiu

Autor : Victor Eftimiu

Alcatuire de cuvinte romanesti
Iti vad prin veacuri inedita bogatie…
Intinerind, pe zi ce-mbatranesti,
O, grai din viitor, marire tie !

Din aurora, magic te-aratai…
Ai preschimbat bordeiele-n palate.
Te vad cum gloriosul drum ti-l tai
In falduri de sonoritati catifelate.

Carpatul ti-a fost leagan si amvon.
Recolte minunate, iti destina
Vestigiul dac si farmecul slavon,
Infipte-n armatura ta latina.

Calugarul elin si vajnicul cazac
Stambulul si Parisul te-altoira.
Supreme deveniri in tine zac
Clamori de corn, infiorari de lira…

Marire tie, grai de viitor !
Superbe minti se vor scalda in tine…
Ai fost un lac – esti valul curgator
Esti fluviul impetuoaselor destine.

Alcatuire de cuvinte romanesti,
Atatea navaliri te fecundara !
Intinerind pe zi ce-mbatranesti,
Eu te visez proteica si lapidara !

Opera Apartinand Victor Eftimiu | | Nici un Comentariu »

« Pagina anterioară
Hosting oferit de CifTech