O-ntâlnire

Autor : George Coşbuc

Când m-a văzut, dintre femei
S-a dezlipit dodată;
Când i-am vorbit, privirea ei
Zâmbea înviorată.
Dar a privit în ochii mei
Şi-a stat întunecată.

Nici braţele să le ridic
Eu n-am avut puterea,
Şi nici cuvinte să răspic:
Şi mă-ngrozea durerea
Că nici c-un semn, nici cu nimic
Ea nu-mi mustra tăcerea.

Ce-am zis pe când mă săruta
Eu nu-mi aduc aminte;
Şi-am stat încremenit, şi sta
Şi ea fără cuvinte:
Şi morţii se revăd aşa
Când ies de prin morminte…

Eu am visat… Dar mă gândesc
Că poate-aşa mi-e dată,
Aievea visul să-mplinesc,
Vai, mamă supărată,
Decât aşa să te întâlnesc,
Mai bine niciodată!

Opera Apartinand George Coşbuc | | Nici un Comentariu »

Sora mea

Autor : Eugen Jebeleanu

vaca are ochi atît de blînzi
şi mă înţelege mai bine
decît voi, fraţi ai mei, pe mine

Pentru că voi nu m-aţi mai vrea
şi m-aţi goni departe
mult mai aproape de moarte
decît vaca, prietena mea

care spre mine priveşte
cu ochii înţelegători
de mărgărite şi nouri uşori

cu gîndul la abatorul ce ni se pregăteşte
şi ei şi mie deopotrivă
de nevăzuta forţă nemilostivă.

şi fruntea sa e de zăpadă blîndă
şi nu poartă ochelari
şi tîmpla ei de lună şi mă păzeşte
şi nu stă la pîndă.

Opera Apartinand Eugen Jebeleanu | | Nici un Comentariu »

O ultimă întrebare

Autor : Emil Botta

Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină,
aici, foarte aproape de inima mea,
ipocrită noapte, spune-mi,
n-ai vazut cumva lunecând o stea ?

Ba da, căzu din salba Dianei
o stea ca lacrima de clestar,
dar un om s-a incovoiat şi a ridicat-o,
omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.

Vai, steaua era o fericire necunoscută,
promisă de Dumnezeu cuiva …
Dar, noapte senină, vistiernica a secretelor,
omul care a luat-o de ce tremura ?

Opera Apartinand Emil Botta | | Nici un Comentariu »

Tinerii

Autor : Nichita Stănescu

Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei însuşi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană,
în staţiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violenţă, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, dupa sărut
n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri
şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum
ar ignora existenţa pâinii pe lume.
Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum
ar ignora existenţa însuşi a lumii.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dinţii.

Semn 6

Autor : Nichita Stănescu

O lumină fulgerătoare
peste inima din mare
vulturoaica se rupe-n două
în cuib peste ouă.

Pauză de gândire.

Apoi o fulgerare
în inima din mare
când se rupe-n două
vulturoaica peste ouă.

Pauză de gândire.

Costea

Autor : George Coşbuc

Vine Costea din război,
Şi cu el vin alţii doi.

Faţa arsă, trupul supt,
Straiul colbuit şi rupt.

Dar de multă voie bună
Sună codrii şi răsună.

Cel mai tânăr-nchiotea:
—„Alelei, puicuţa mea!

De m-aş mai vedea acasă,
Mire eu şi tu mireasă!“

Cel mai vârstnic dintre ei:
—„Dragi bujori, copiii mei!

Ştiu că-mi ies mereu în drum,
Doar mă văd acum-acum!“

Doi cântau, cel mal vuia;
Costea, el tăcea, tăcea.

—„Alelei, tu Costeo, frate,
Spune-ne, ce gând te bate?“

—„Măi fărtaţi, nu-mi aflu rost;
Vesel eu ca voi am fost.

Mă gândeam la maica, biata,
Eu în foc, sub cruce tata—

Şi deodat’ aşa din drum
M-a prins jalea nu ştiu cum!

Voie rea să nu vă facă:
Mi-a venit, dar o să-mi treacă!“

Cei doi cântă, codru sună,
Şi tustrei merg împreună.

Când ajung la moara nouă
Calea lor se face-n două.

Doi pe rîu în jos s-au dus,
Costea, el, pe rîu în sus.

Singur şi pustiu ce-i malul!
Şi-ndemna cu vorbe calul:

—„Zboară, murgule, cu mine!
Zboară, că să zbor îmi vine!

Tânăr eşti de patru ierni,
Câmp ai larg să mi te-aşterni!

Nu te-opri, fărtate drag,
Până la maicuţa-n prag!“

Şi cu murgul el vorbea,
Murgul treaz înţelegea.

Gândul fulgeră ca zborul,
Dar mai fulger zboară dorul,

Zboară calul rândunel—
Costea tot cu jalea-n el.

Când a fost pe la răstoace,
Ochiul stîng a prins să-i joace.

În sat Costea când intra,
Cucuvaia-n turn cânta.

Iar când a bătut la poartă,
Mâ-sa-n casă caldă-moartă!

Cât a plâns cu ochi merei
Aşteptând copilul ei!

Şi n-a fost nici mângăiată
De-a-l vedea măcar o dată!

Şi prin noapte-n capul gol,
Costea-n mijloc de ocol.

Să-şi mai stingă-n vânt afară
Capul foc şi gândul pară.

El sub tunetul de tun
S-a bătut ca un nebun.

Parcă de-şi iuţea el paşii,
Mai curând piereau vrăjmaşii.

Şi-l mâná un singur gând,
Să se-ntoarcă mai curând.

Şi la ce? Pustiu şi gheaţă!
Mă-sa-l mai ţinea-n viaţă.

Când era sub plumbi şi fum,
Numai ea! şi-acum, acum?

De-ar începe iarăşi toiul,
Ah, de-acum de-ar fi războiul!

Opera Apartinand George Coşbuc | | Nici un Comentariu »

Clio

Autor : Mateiu Caragiale

Mi-a îngânat stăpâna: “Nu-n file-ngălbenite
Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti.
Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l priveşti,
Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite.

Căci, uriaşe stoluri la zări încremenite,
Zac norii ce, în pragul genunilor cereşti,
Par pajere-ncleştate de zgripţori din poveşti
Umbrind cetăţi în flăcări cu turnuri prăbuşite.

Dar ceaţa serii-neacă troianele de jar.
Atunci mergi de te-aşază sub un bătrân stejar,
Ascultă mândrul freamăt ce-n el deşteaptă vântul,

Ca-n obositu-ţi suflet de vrajă răzvrătiţi,
Când negrul văl al nopţii înfăşură pământul,
În gemăt să tresalte străbunii adormiţi.”

(1910)

Doamne, sunt singur

Autor : Eusebiu Camilar

Doamne, sunt singur. Auzi-mã.
Focurile toate s-au trecut.
Trâmbitele-nalte, zadarnic
rãsunã pe ziduri de lut.

Nu se mai roagã la izvoarele soarelui
cãprioarele, iezii mãrunti;
încremeniti, ghemuiti, înclestati,
ciobanii dorm acoperiti de munti.

Chemându-te din slãvi în chiote,
în fulgerãri de coase si pumnale,
atâtea rânduri de flãcãi si ierburi
au strãlucit în tarinile tale –
si ti-au vãzut în ploile înalte
picioarele de-argint cum strãlucesc.
Flãcãi si ierburi putrezesc prin tarini
si alti flãcãi si ierburi cresc.

Doamne, sunt singur. Auzi-mã.
Focurile toate s-au trecut.
Trâmbitele-nalte, zadarnic,
rãsunã pe ziduri de lut…

Uneori se aud morile adâncului
mãcinând pe sub munti, pe sub stânci;
sub uriase turle de cremene
uneori s-aud buciume-adânci…

În zarea de cânepã vânãtã
s-au dus verii mei, fratii mei.
Ciobani strãvechi mã asteaptã
de mult, sã mã culc între ei…

(“Cetatea Moldovei”, nr. 1, 1 ianuarie 1943)

Opera Apartinand Eusebiu Camilar | | Nici un Comentariu »

Ghicitori

Autor : Poezii pentru Copii

Ghicitoarea ştiu că-ţi place,
Ce-i ca un burduf de ace?
Ca un pepene cu ţepi?
Ia gândeşte-te. Pricepi?
Şi răspunde-n doi-trei timpi,
Cine are mii de ghimpi?
Cui îi ustură şoriciul?

N-ai ghicit că e ariciul?

Alfabetul

Cine vine mândru şi călare
Şi nici cal măcar nu are?
(M)

Urechile au crescut
Pe măgarul nevăzut.
(V)

Ce borţos şi ce fudul
Şi niciodată sătul!
(B)

O să-ţi fac o întrebare:
Cine-i gol rotund şi mare?
(O)

Ca să-i rămâie peltică
I-a rămas limba mai mică.
(F)

Mi-a venit de la părinţi
Un pieptene cu trei dinţi.
(E)

Are la buză un glonţ
Sau un păr cu scârlionţ.
(G)

Fuge după coadă
Şi n-o poate prinde.
(C)

Cine seamănă din voi
C-un căţel de usturoi?
(D)

Deşelat răscăcărat,
Spune, cum te-am botezat?
(H)

Îi atârnă, de căldură,
Până-n praf limba din gură.
(R)

Râma o literă ştie
Şi numai pe ea o scrie.
(S)

Aţi văzut cumva să stea
Băţul drept fără proptea?
(I)

Cobiliţa din spinare
Îi stă-n cap şi nici nu-l doare.
(T)

Vine şchiop, dar umblă bine:
Aşa şchiop nu-i orişicine.
(N)

3 s-a-ntors de-a-ndoasele
Să-şi numere oasele.
(E)

Ca să nu-i rămâie goală
Inima, i-am pus pedală.
(Q)

Cine-i chior şi cine are
Ochiul lui între picioare?
(A)

Moş Crăciunule

Autor : Poezii pentru Copii

Moş Crăciunule,

să ştii,
eu nu pot să fiu cuminte,
dar şi mama, când îţi spune
că am fost,
eu cred că minte

şi mă simt cam vinovat,
moşule,
aşa că-ţi zic,
dacă vii cu sacul plin,
ei să nu-i aduci nimic

despre tata, ce să-ţi spun,
e zgârcit la jucării,
de aceea-s bucuros
când te sfătuiesc
să vii

o să le arăţi tu mâine
cine merită
de toate
şi, în plus, încă ceva

semnez,
cu sinceritate,

……………

Pagina următoare »
Hosting oferit de CifTech