Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică
Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.
Râul luciu se-ncovoiae sub copaci ca un balaur
Ce în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur.

Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde
Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde,
Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos,
Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos.

Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,
Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteoară,
Când sălbaticele raţe se abat din zborul lor,
Bătând apa-ntunecată de un nour trecător.

Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale
Cu cel râu care-n veci curge, fără-a se opri din cale,
Lunca-n juru-mi clocoteşte; o şopârlă de smarald
Cată ţintă, lung la mine, părăsind nisipul cald.

C’aurait été un péché, une honte de m’envoler
C’aurait été trahison
si d’un coup je devenais léger
la masse de la Terre, son poids
qui vaut à même mon amour pour soi
le changer sur quelconque hauteur ou pensée
l’amour de cet immense globe et lourd à tort
Ie changer pour la mort.

Si je me transformais en deux ou en trois
j’aurais pu le laisser tel le bétail sans pâturage
et telle la lumière
Mais sans son oeil caché pour la prière.
Je suis juste parce qu’il m’existe encore.

Mais long est le conte et sanglant le décor. . .

Oricât de mult am suferit
În lunga-nstrăinare,
Pururi în visu-mi te-am zărit
Cu luna, pe valuri de mare.

Pe marea tristă te-am cătat
Cu depărtate maluri
Şi numai tu te-ai arătat
Pe mare, cu luna, din valuri.

Tu numai dulce îmi răsai
Şi blândă-ntotdeuna,
Cu al tău dulce chip bălai
Din valuri de mare, cu luna.

Pe-al meu gând să fiu în stare
Eu cu lanţuri l-aş lega,
Şi de voie, de nevoie,
Poate s-ar astâmpăra.

Căci el fără de-a mea ştire
Pururea este pribeag,
Iar de-l cât văd ca la tine
A zburat iară cu drag.

Şi ce simt atuncia nu ştiu,
Însă eu gândului meu
De-aş putea aripi i-aş pune
Să-l ajut în zborul său.

Dincolo erai de clarul stelelor
şi luna, sfioasă, te urma.
O, cu mult mai frumoasă era
cristalina, lacrima ta!

Fereastra ştie cum ardeai,
ca un lan, ca un val te legănai,
dogoritu-mi braţ cum te frîngea,
ca o azimă, aşa te frîngea.

Prin părul tău tremurător
trece temătoare Primăvara.
Încă departe-i Vara. Toamna grea
ca un aur pe frunte-ţi va sta.

Şi iarnă cîndva de vei fi,
mă voi înfăşura în frigul tău;
ci fii Primăvară mereu,
strălucitoare, fii limpede zi!

…Tot aurul luminii îţi cade-n păr, pe faţă…
Apari biruitoare, ca-ntâia dimineaţă –
O, vis al vieţii mele, ce-o clipă mi-ai zâmbit,
Mergi pururi în lumina, etern sărbătorit!…
Şi, dacă eu mă-ntunec, uitat, necunoscut,
Amara deznădejde de a te fi pierdut
Mi-o va-mblânzi credinţa că te voi şti mai bine –
Mai sus, mai fericită decât ai fi cu mine…

Acela ce se leagă tovarăş umbrei tale
Frumos ca un Adonis ţi-a răsărit în cale.
Aceleaşi sfinte doruri pe amândoi vă-mbie,
În ochii tăi mari, limpezi, râd zori de bucurie –
Şi eu mă uit pe mine, şi-n gândul meu aş vrea
Să cresc norocul vostru cu fericirea mea;
Şi nici un semn iubirea-mi trecutului nu cere –
Doar inima, nebună, se sfâşie-n tăcere …

Plecat spre tine, robul, cu inima vrajită,
Îţi spune vorbe pline de taină şi ispită;
Iar tu zâmbeşti, ca-n visuri, s-aprinsă de noroc
Pecetluieşti iubirea-ţi cu gura ta de foc …

…Nu te uita că ochiu-mi se-aprinde peste fire,
Că sufletu-mi se rupe de-atâta fericire –
Nu te uita: sărută-l, sărută-l înainte –
Simţire-aş gura mortii pe fruntea mea fierbinte! …

(Sămănătorul, III, nr 6, 8 februarie 1904)

Unul, întâlnind pe Hogea, s-a oprit a-l întreba

De ş-a plătit datoria. Iar el îi răspunse: Ba!

– Dar ce umbli fără grijă, când te ştii că eşti dator ?

– Grija – zise el – s-o poarte cel ce este creditor.

• Am pneumonie
• Asta-i uşa
• Azi ninge tare, draga mea
• Balaurul verde #1
• Balaurul verde #2
• Blues de sezon
• Blues paranoic
• Blues şi mai liric
• Blues-ul generalului Pacepa
• Blues-ul magazinului
• Ca nisipul femeile sunt
• Ce albaştri sunt
• De ce îmi place ea
• De vină-i Ioana
• Dimineaţa devreme
• Dracula Blues
• Duminică dimineaţă, spre prânz
• Ea va veni
• El şi ea
• Fără griji
• Fata pe care-o iubesc
• Fluture pe perdea
• Haiducul ca transformant
• Imn
• Lenea de după-amiază
• Lung, lung, lung
• Mă doare măseaua
• Mie mi-e somn
• Mihai, câţi copii îmi dai?
• Nouă meşteri mari, cu Vasile zece
• Nu-l dau pe azi pentru mâine
• Ochi de ciocolată
• Ochii tăi
• Orice zi începe prost
• Parcul
• Poveste mică
• Prinos de flori
• Rochia ta
• Rock’n’Roll sănătos
• Rock’n’Roll bolnav
• Unde te duci, frumoasă fată?
• Vecinele mele 1,2,3

Un preot cuvios
Odată spovedea
Un crai religios,
Şi astfel îi vorbea:
“Ajută, domnul meu,
Pe câţi săraci găseşti,
Căci chiar pe Dumnezeu
Într-înşii îl cinsteşti.
Ştii ceea ce-a grăit
Al lumii ziditor,
Că cerul e gătit
De moştenire lor.”
– “O! dacă e aşa, răspunse mulţumit
Acel spoveduit,
Nici o grijă să n-ai, cuvioşia-ta;
Căci bunul Dumnezeu de mă va ajuta,
Eu îţi făgăduiesc
Pe toţi supuşii mei de rai să-i pregătesc.”