Într-o zi Făt-Frumos şi-a luat lumea-n cap,
S-a urcat într-un Ferrari şi-n lume a plecat.
Auzise de un zmeu tare nătărău
Îşi făcea iluzii că-i prin Chişinău.
Îl găsi pe Greuceanu, un vechi contrabandist,
Ce trafica arme în stofă de batist.
Acela-i spuse despre o armă foarte
inteligentă
Ce se vindeau pe piaţa neagră fără de
patentă.
(Ea trimite rachete fără greş în ţintă.)
Astfel se termină şi fraza sa succintă.
El îşi umplu maşina cu multă dinamită,
Îşi luă mitraliera şi-armura nimerită.
Desigur, îşi luă şi arma cea deşteaptă
Cu care-ar omorî pe zmeu dintr-o dată.
Merse zi şi noapte pe autostradă,
Când pe-un câine mai să-l radă.
Câinele-i vorbi cu glas omenesc:
Străine, cum să te răsplătesc
Poate o mină să îţi dăruiesc?
Nu e pentru ce. Mulţumesc.
Câinele-i dădu o mină în batistă
Şi apoi îl puse să semneze-o listă.
Făt-Frumos a plecat şi apoi, obosit,
La barul Sf. Miercuri el a poposit.
Un whisky, te rog.
500$. Mulţumesc. Ia loc.
După ce cu un hot-dog el se înecă
Îşi luă scurta de crocodil şi plecă.
Mobilul sună douăsprezece jumate.
La castel în poartă cine pe cine-l bate?
Bodyguard-ul zmeului stătea şi râdea
Dar Făt-Frumos cu dinamită îl ucidea.
Zmeul se-ntristă nespus
Computerul său îl arăta prea sus.
Făt-Frumos cu mâna îi distruse poarta
Nu era el hacker să spargă lăcata.
Zmeul atunci la balcon ieşi
Mâncă “Stimorol-PROZ” şi la el răcni:
Cum vrei, ţărane, în săbii să ne luptăm,
Cu dinamită să ne împroşcăm
Sau cu mitraliera să ne împuşcăm.
Făt-Frumos cu mitraliera pe zmeu îl găurea,
Zmeul aluzie la morile de vânt făcea.
Dar gloanţele, ca şi zilele, le erau
numărate
Aşa că aversele erau pe terminate.
Zmeului nu-i ajungea o doagă,
Sabia electrică şi-a scos-o din teacă,
Dar nici celălalt nu era mai prejos
Sabia electrică şi el tot şi-a scos.
S-au luptat cât s-au luptat,
Dar săbiile au explodat.
Atunci zmeul aruncă rapid
O rachetă plină cu acid.
Armura lui îndată se topi
50% din viaţă-i luă şi Făt-Frumos răcni.
Atunci el orzul pe gâşte l-a stricat
C-a luat o bombă inteligentă şi-n cap i-a
aruncat
Dar asta nu i-a ajutat,
Căci zmeul avea capul pătrat.
Zmeul cu o rachetă îl răni
Şi-amândoi căzură la pământ, iar zmeul
înlemni:
O cucuvea zbura c-o sticlă de Sprite în gură
Şi zmeul o ameninţă cu o cătătură:
– De nu-mi dai un pic să beau
Din sticla ta spurcată,
Pe mâna killer-ului te dau
Şi te omoară-ndată.
Îţi dau o mie de dolari
Şi cârnăciori de zmeu,
De-mi dai să beau trei gâturi mari
Şi te-oi scăpa de rău.
Dar cucuveaua se temea de zmeu
Că-i prost ca un măgar şi tare ca un leu.
Astfel cucuveaua aruncă o monedă
Şi căzu aversul ei care intră-n legendă,
Căci după el s-a numit locul cela de-atunci –
Zgomotul ei răsună peste lunci.
Aversul însemna că Spriteul l-a băut zmeul
Şi se otrăvi cu el – otravă de tot felul.
Apoi viteazul îi dădu Orbit-Leuştean
Şi zmeul adormi buştean.
Când deodată se sculă,
Scârbit, se şi înfurie.
Zmeul se târă cu greu până-n tancul său
Ce era bronat ultimul model.
Se porni cu o viteză spre Ferrari-ul nou
Dinamita explodă într-un prelung ecou.
Făt-Frumos scăpă cu viaţă căci căzu-ntr-o
râpă
Un enunţ ce-i scris în pripă.
El găsi într-un ungher
În castel un frigider
Ticsit cu Făt-Frumoşi
Parcă din oală scoşi.
Un anunţ apăru pe autostradă
Ce era scris pe-un condur de zmeoaică
(Zmei la grătar – cinci lei un pahar
Dar veniţi în zadar căci el este amar.)
Şi m-am suit într-o navă
Şi v-am spus o ispravă.
Dacă nu v-a plăcut,
Acuşi o iau de la-nceput.