Era toamnă
Erau şi nişte castani
Şi o bancă.
Eu şedeam
Eram palid şi poate frumos
Şi mă gândeam.
Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.
Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Şi-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Şi pe urmă mai sus
Avea nişte pulpe rotunde, frumoase
Şi ciorapi eleganţi de mătasă
A stat mult până şi i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Şi cineva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Şi m-a văzut.
Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roşu
Şi eu simţeam cum mă înroşesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.
Şi a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei şi fete frumoase.
Şi eu şedeam mai departe pe bancă
Şi mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Şi mai erau şi nişte castani.
În ochii tăi citisem iubire dinadins
Şi-n calea vremii steaua mea
O clipă s-au aprins.
Apoi ca foi uscate, văzduhul coperind,
Văzui nădejdi şi fericiri
Naintea mea pierind.
Dup-acea dulce clipă, ce-atâta mă uimea,
Nainte chiar de-a răsări
Se stinse steaua mea.
Această Lună lină
De nu va răsări –
În locu-i răsări-va
Lin chipul maică-mi.
Acest, o, glas al mierlei
Pe ram de va muţi,
În locul lui suna-va
Sfânt glasul maică-mi.
Această punte, Doamne,
De se va prăbuşi,
Întinde-s-or în locu-i
Mâini două-a maică-mi.
Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.
O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.
Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…
Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.
We know that one times one is one,
but an unicorn times a pear
have no idea what it is.
We know that five minus four is one
but a cloud minus a sailboat
have no idea what it is.
We know that eight
divided by eight is one,
but a mountain divided by a goat
have no idea what it is.
We know that one plus one is two,
but me and you, oh,
we have no idea what it is.
Oh, but a comforter
times a rabbit
is a red-headed one of course,
a cabbage divided by a flag
is a pig,
a horse minus a street-car
is an angel,
a cauliflower plus an egg
is an astragalus.
Only you and me
multiplied and divided
added and substracted
remain the same…
Vanish from my mind!
Come back in my heart!
english translation by George Mustea
Şi ura şi iubirea acuma de la tine
Făr’ de însemnătate vieţii mele-ar fi,
Iubirea ţi-am plătit-o cu lacrimi şi suspine
Şi ura-ţi neîmpăcată cu ce-aş mai răsplăti.
Dar tu de vrei ca-n urmă-ţi eu tot să mai plâng încă
Şi vecinic sfâşiată să vezi inima mea,
De-un chin fără de margini, de o durere-adâncă
Cu glas făr’ de mânie să-mi spui că mă-i uita.
(Convorbiri Literare, XI (1877), nr. 2 (1 mai), p. 73-74)
Eşti mâncat de cămătari,
Cum e lemnul vechi de cari
Şi ţara de prinţi coţcari!…
Animalele din curte
Au dat veste printre semeni
Să se-adune cât mai multe
Lângă corcoduşii gemeni.
Vor s-aleagă, de se poate
Un cocoş sau vreo felină
Să le fie şef la toate
În supunere deplină.
Se organizează-n grupuri
După talie şi neamuri
Fac pariuri, pronosticuri
Alianţe cu tam-tam-uri.
Porcul vrea să fie lider.
Că e gras şi chiar isteţ
Prin curte să umble liber
Scăpând astfel de coteţ.
Ţine un discurs claponul
Despre etică şi zel.
Să ocupe chiar el tronul
Nu i-ar displăcea defel.
Regină de s-ar putea,
Vrea să fie oaia neagră
Şi tare mult i-ar plăcea
Pe la serate să meargă.
Comitet ar vrea gâscanul.
Că încojurat de gâşte
Care îi susţin elanul
Va fi liber să se mişte.
Mai degrabă împărat
Se precipită măgarul.
De muncă s-a săturat
Împlinească-i-se harul.
Iar un pui de curcă şleampăt
Piuind se umflă-n pene
Vrea să pună certei capăt
Să se culce mai devreme.
Cum discuţia-i banală
Se retrag mergând alene
N-au căzut la învoială
Dar mai e şi mâine vreme.
Mandatul este visul,
Un vis realizat,
Când fără-ntârziere
Îl iei şi l-ai scontat.
Atunci de bucurie
Să joci, să cânţi te-apuci,
Şi ca să fii mai comod,
Te laşi numa-n papuci.
Nimica nu te doare,
Şi totul meprizezi,
Căci posedezi mandatul
Şi mergi ca să-l scontezi.
Da! da! el să trăiască!
Sau daca nu, murim;
Căci fără dânsul oare
Putem noi să trăim?
Amor şi fericire
Le ai în buzunar,
Când ţi-ai scontat mandatul,
Şi nu mai ai habar.
Tutunul abundează,
Ţigări de Bektemis –
O! te realizează
Mai iute, dulce vis!
Unică consolare!
O! Preaiubit mandat,
De tine toţi slujbaşii
Viaţa ne-am legat!
La minister cu toţii,
Mandatul să luăm,
Să ni-l scontăm degrabă,
Şi-apoi… să ne-mbătăm!!!
(Acrostih)
« Pagina anterioară — Pagina următoare »