Stam în fereasta susă
Şi izvoreau în taină,
Cu-a lor de aur haină,
A nopţii stele mari.
Se îmflă dinainte-mi
De vânt deschisa carte
Şi literele-i moarte
În lună joacă clar.
Un râu, vezi, mişcă unda-i
Cea visător-bolnavă,
Un cântec în dumbravă,
O floare văd pe lan.
O stea în cer albastru,
Ce-aruncă-a ei icoană
Pe-oglinda albă, plană,
A lacului Meran.
Şi sună-n noaptea tristă
Un cântec de copilă
Şi vântu-ntoarce-o filă
Din cartea ce-am deschis.
De ce mi-a-ntors el foaia
Unde-nvăţatul zice
Că-n lume nu-i ferice,
Că viaţa este vis?
Ştiu multe, mai multe decît agenţiile de specialitate,
Ştiu adevăruri mortale,
Ştiu fapte compromiţătoare,
Dar ştiu intraductibil.
Ştiu intraductibil în toate direcţiile,
Nu mai pot nici s-acuz, nici să apar,
Atîta mi se mai întîmplă să pot:
Ştiu.
Ştiu multe, ştiu aproape totul,
Dar ştiu intraductibil.
Mi-e imposibil să spun ce ştiu;
Ce bine era
Cînd spuneam multe, aproape totul.
Dar nu ştiam nimic
Şi eram un palavragiu poliglot.
Only my life will die for me, in truth,
sometime.
Only the grass knows the taste of the earth.
In truth, only my blood misses
my heart when it leaves.
The air is tall, you are tall,
my sadness is tall.
There comes a time when horses die.
There comes a time when machines grow old.
There comes a time when cold rains fall,
and every woman wears your head-
and clothes.
There also comes a huge white bird
and lays the moon in the sky.
Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!
Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.
Trei călători fantastici cutreieră pământul:
Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul.
Unul dă viaţă, altul dă moarte, aparând,
Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.
Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară,
Ca soarele de vie, ca vântul de uşoară.
Şi-i zic: “Copilă dragă, alege din noi trei,
De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!”
Românca le răspunde cu o veselă zâmbire:
“Sunt sprintenă ca vântul, pe dânsu-l vreau de mire!”
“Cum? eu, lumina lumei! pe mine m-ai respins?
Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins.”
“Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine?
Am să îngheţ la iarnă şi inima din tine.”
“Nu-mi pasă, mândre soare, de focu-ţi arzător
Cât mi-a suflă în faţă un vânt răcoritor.
Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o gerule de gheaţă,
Cât vântu-n mezul iernii nu mi-a suflă în faţă.”
La vreo Dunare turceasca,
Pe ses vested, cu tutun,
La mijloc de Rău si Bun
Pân’la cer frângându-si treapta,
Trebuie să înfloreasca:
Alba,
Dreapta
Isarlîk!
Ruptă din coastă de soare!
Cu glas gales, de unsoare,
Ce te-ajunge-asa de lin
Când un sfânt de muezin
Fâlfâie, înalt, o rugă
Pe fuisor, la zâna-în fuga…
*
– Isarlîk, inima mea,
Data în alb, ca o raia
Intr-o zi cu var si ciuma,
Cuib de piatra si leguma
– Raiul meu, ramâi asa!
Fii un tîrg temut, hilar
Si balcan – peninsular…
La fundul marii de aer
Toarce gâtul, ca un caer,
In patrusprezece furci,
La raiele;
rar, la turci!
Beată, într-un singur vin:
Hazul Hogii Nastratin
*
Colo, cu doniti în spate,
Asinii de la cetate,
Gâzii, printre fete mari,
Simigii si gogosari,
Guri casca când Nastratin
La jar alb topeste în,
Vinde-în leasă de copoi
Catei iuti de usturoi,
Joaca, si-în cazane suna
Când cadâna curge-în Luna.
*
Deschideti-va, porti mari!
Marfa-aduc, pe doi magari,
Ca să vând acelor case
Pulberi, de pe luna rase,
Si-alte poleieli frumoase;
Pietre ca apa de grele,
Ce fireturi, ce inele,
Opinci pentru hagealîk
– Deschide-te, Isarlîk!
Să-ti fiu printre foi un mugur
S-aud multe, să mă bucur
La rastimpuri, când Kemal
Pe Bosfor, la celalt mal,
Din zecime, în zecime,
Taie-în Asia grecime;
Când noi, a Turchiei floare,
Intr-o slavă stătătoare
Dăm cu sâc
Din Isarlîk!
(“Pentru mai dreapta cinstire
a lumii lui Anton Pann”)
— Tânărul X… are darul
D-a scrie-n poezie.
— Dar… carte ceva ştie?…
— A-nvăţat abecedarul!
Aş vrea sa fiu un foc
Ce arde fara pala,
Sa am mai mult noroc,
Sa simt cum timpul zboara.
Aş vrea sa fiu un pai
Ce-i dus in cer de vant,
Sa simt ce Doamne-mi dai,
S-aud al tau cuvant.
Aş vrea sa fiu un caine
Ce-i orb si e batran,
Sa-i dai un os si paine,
Sa-i fii un bun stapan.
Aş vrea sa fiu o floare
Ce-i place sa se joace,
Sa-i dai pe frunze soare,
Sa creasca cum i-o place.
Aş vrea sa fiu ce sunt,
Ce-i omul pe pamant,
Sa fiu c-o raza-n gand,
Sa fiu mai bun si bland.
(04.Nov.1998)
« Pagina anterioară — Pagina următoare »