Unui senator
Cănit? Şi crezi că ăsta-i chipul
Să-ntinereşti în adevăr?…
Ca Venerii să fii discipul
Mai va ceva pe lângă păr!
Unui clubman
La cărţi, c-un as eşti asasin,
“Cu spada-n luptă, spadasin;
Dar fără spadă, fără as,
Tu singur spune: ce-ai rămas?
(Moftul Român, 24 Iunie 1901)
Doamna cu evantai
Pe canapeaua elegantă
Se-ntinde doamna nonşalantă
Şi c-un papyrus se evantă
De atmosfera ambiantă.
Făt-Frumos cu Moţ în Frunte
Zi că-i dragoste, şi pace !
Te-a vrăjit ? atât ţi-a fost :
Din pocit, frumos îţi face,
Şi deştept din ăl mai prost.
(“Convorbiri critice”, 1908, 15 decembrie)
Teleor Ţaţa
E lucrul natural,
Iubitul meu amic:
Cu cât te înalţi mai sus,
Cu atât te văz mai mic.
Domnul Cuza
Te-ai înălţat atât de sus,
Iubitul meu amic;
În cât să nu te miri de-mi pari,
De jos, atât de mic.
Lui Teleor
Că n-am destulă sare-a mea,
Te rog, amice-a mă s’Cuza;
Dar c-aş fura-o altuia,
Nu cred să poţi a m-A-Cuza.
Aceluiaşi Teleor
Nu zic, Poate că n-am haz,
Dar, te rog, admite-mi scuza,
Scumpe-amice: -n orice caz,
Eu sunt eu, şi — nu sunt Cuza.
Caragiale.
(Moftul Român, seria II, nr. 3 din 15 Aprilie 1901)